"Povestea naturii"

Opţional transcurricular
pentru clasa a II-a


Autori : NICULINA ENEA , AURORA MIHAI ,
OLTEA IOSIPOAIEI

Prezenta lucrare a fost elaborată în conformitate cu programele şcolare în vigoare. Poate fi folosită ca auxiliar al manualului de Cunoaşterea mediului – clasa a II-a.

Tehnoredactare: Niculina Enea

Consultant : Prof.de Limba şi literatura română,
Marilena Boţoc

Colaboratori : Maria Hambic Monica Balaş
Mioara Balaban Mioara Bânţu
Viorica Hereş Felicia Enea
Vasile Enea Iuliana Carp
Aglaia Burlacu Virginia Dragomir

Cartea noastră este o invitaţie spre descoperirea lumii vii. Citind, vei asculta gândul altuia, vei afla ce a văzut altul , îţi vei deştepta gustul pentru a cunoaşte natura. Ea te îndeamnă , te cheamă , te povăţuieşte să trăieşti frumos si liber.

Cuvânt înainte

Cursul opţional tratează,într-o manieră atractivă, accesibilă şi interesantă, aspecte ale naturii, plină de miracole neîncetate, care vor sensibiliza mintea însetată de cunoaştere a elevilor.
Cadrul natural e paharul cu scântei pe care ni-l întinde soarele, roua preţioasă în iarba dimineţii, ciorchinele ca un pumn de mărgăritare şi ecoul cuvintelor nerostite... De la frunză până la valurile mării, totul e numai podoabă, visare şi taină.
Micuţii cititori vor fi încântaţi, cu siguranţă, de minunata lume a poveştilor, de variatele aplicaţii şi jocuri antrenante, prin care îşi vor desăvârşi imaginea lor despre lume şi viaţă.
Lucrarea, întocmită cu mare pasiune, măiestrie şi responsabilitate de cele trei talentate autoare, constituie un îndemn adresat elevilor de a iubi şi ocroti necondiţionat natura, un adevărat izvor de sănătate, bunăstare şi încântare.

Prof. Marilena Boţoc

POVESTEA NATURII
Opţional transcurricular pentru clasa a II – a

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

Durata : 1 an / 1 oră pe săptămână
Arii curriculare implicate :
I. Limbă şi comunicare ;
II. Matematică şi Ştiinţe ale naturii ;
III. Arte .

ARGUMENT

Opţionalul vizează atragerea elevilor spre un univers plăcut, interesant, instructiv-educativ care cere să fie redescoperit mereu.
Prin abordarea unor teme bogate în conţinut literar şi informaţional, încercăm să prezentăm modul de organizare a naturii, carte ilustrată care te invită la căutare, la cunoaştere şi în care se găsesc răspunsuri la întrebările vieţii.
Povestirile cuprinse în lucrare caută să sensibilizeze elevii faţă de lumea fascinantă a naturii, urmăresc să formeze deprinderi de citire corectă şi de redare liberă a propriilor păreri, să dezvolte capacităţi de sinteză şi selecţie a informaţiilor ştiinţifice, să cultive perseverenţa, încrederea în sine şi cooperarea în cadrul unui grup.
Cursul opţional răspunde nevoii de a forma competenţe şi atitudini bazate pe gândire logică, critică, divergentă şi creativă.
Un alt argument care a stat la baza ofertei către elevi şi părinţi este şi necesitatea de a forma acestora un comportament civilizat faţă de mediu. Copilul trebuie să ştie că Natura e stăpână, iar dacă omul încearcă să o domine nechibzuit, ea se răzbună năprasnic, punând în pericol viaţa.
Dorim ca acest opţional să fie pentru elevii de clasa a II-a un sprijin important în drumul spre cunoaştere.

Obiectiv transcurricular

Formarea interesului de cunoaştere a naturii din perspectivă lingvistică, ştiinţifică şi plastică

Obiective- cadru

1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului unui text literar ;
2. Formarea ideilor ştiinţifice şi a capacităţii de comunicare prin investigare/explorare şi relaţionare
a elementelor mediului înconjurător ;
3. Formarea unui comportament civilizat faţă de mediu, de ocrotire şi protejare a naturii ;
4. Dezvoltarea creativităţii prin realizarea unor compoziţii libere, folosind elemente de limbaj plastic.

Ortografia limbii romane

Obiectivele primordiale ale studierii limbii şi literaturii române în ciclul primar sunt şi vor fi dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă a elevilor, formarea unui vocabular literar bogat şi variat pentru participarea efectivă la diferite situaţii comunicative şi afirmarea personalităţii în activitatea ulterioară.
Fiecare copil trebuie să aibă o cultură comunicaţională şi literară de bază, să fie capabil să comunice şi să interacţioneze cu semenii, oral şi în scris, exprimându-şi clar, corect şi coerent gândurile, sentimentele şi opiniile. În acest sens, lucrarea “Ortografia pentru toţi elevii” vine în ajutorul copiilor din clasele I-IV, care vor să înveţe cum să se exprime clar şi cum să scrie corect româneşte. Citind şi rezolvând sarcinile prezentate, ei îşi vor dezvolta spiritul de observaţie, capacitatea de analiză şi de gândire logică, formându-şi deprinderi de scriere corectă. Pentru elevi, lucrarea reprezintă un suport de muncă individuală, riguros organizată, sistematizată şi eficientă.
Dificultăţile în scrierea corectă a cuvintelor şi ortogramelor de către elevii mici pot fi înlăturate prin realizarea sarcinilor date: transcrieri, copieri, dictări, completări, exerciţii şi jocuri aplicative. Acestea conduc la formarea deprinderilor de scriere corectă a limbii române, la respectarea normelor ortografice, ortoepice şi de punctuaţie, la dezvoltarea exprimării orale şi scrise, la nuanţarea şi activizarea vocabularului. Temele abordate permit atât munca individuală, cât şi lucrul în colectiv sau pe echipe.
Exemplele prezentate pot fi abordate în orice moment al lecţiilor de predare, consolidare, recapitulare şi evaluare a cunoştinţelor de limba română. Munca independentă reprezintă o cale prin care elevii aprofundează scrierea corectă a cuvintelor şi ortogramelor, folosirea în mod adecvat a acestora în exprimarea scrisă.
Ansamblul de exerciţii aplicative ale lucrării constituie mijloace şi forme de muncă atractivă pentru cei ce doresc să-şi formeze o scriere corectă şi o exprimare clară şi nuanţată. Reprezintă un suport adecvat pentru însuşirea şi învăţarea limbii române.

Niculina Enea

“Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim!
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.”

(‘‘Limba româneasca’’, de George Sion)

‘‘Învăţătura e-o comoară
Ce nimeni nu ţi-o poate lua.
Îţi va spori podoaba rară
Cu cât împarţi mai mult din ea.’’

(‘‘Învăţătura’’, de Nicolae Tăutu)

Nu uita vorbele lăsate de strămoşi:

* ’’Învăţătura e cea mai mare avuţie‘‘.
* ’’Învăţătura e mama înţelepciunii’’.
* ’’Omului cu învăţătură îi curge miere din gură’’.
* ’’Rădăcinile învăţăturii sunt amare, dar roadele ei sunt dulci’’.
* ’’Înţelepciunea devine odată cu învăţătura’’. (Balzac)
* ’’Limba este tezaurul cel mai preţios pe care îl moştenesc copiii de la părinţi’’.

(V. Alecsandri)

Comunicare orală şi scrisă

Dezvoltarea capacităţii de comunicare orală şi scrisă
la elevii din clasele primare

Plecând de la premisa că şcoala începutului de mileniu III face din comunicare o prioritate în educaţie, aceasta a devenit acum o instituţie unde se comunică prin toate mijloacele, se învaţă şi se realizează comunicarea la orice nivel şi prin diferite contexte sociale sau tematice. Astfel, scopul comunicării în şcoală nu se rezumă la reuşita şcolară, ci urmăreşte reuşita umană, în toate condiţiile şi în toate momentele vieţii.
Comunicarea este definită ca fiind procesul de transmitere a unui mesaj de către emiţător către un receptor. Aşadar, în orice proces de comunicare există câţiva factori, fără de care aceasta nu s-ar realiza :
· Emiţătorul – cel care vorbeşte sau transmite un mesaj ,
· Receptorul – cel care primeşte mesajul, destinatarul acestuia ;
· Mesajul – secvenţa de semnale pe care emiţătorul o transmite către receptor .
Într-un act de comunicare pot exista mai mulţi emiţători şi mai mulţi receptori. De cele mai multe ori, participanţii la un act de comunicare sunt, în acelaşi timp, emiţători şi receptori. Mesajul transmis trebuie construit din elemente cunoscute deopotrivă de emiţător şi de receptor. Aceste elemente sunt organizate într-un cod şi pot aparţine unei limbi în forma sa vorbită sau scrisă, unui ansamblu de gesturi sau de expresii ale feţei. Dacă emiţătorul şi receptorul nu au un cod comun, mesajul nu poate fi înţeles.
De asemenea, în comunicare un rol foarte important îl are contextul. El desemnează ansamblul factorilor care afectează semnificaţia enunţurilor transmise. Prin procesul de comunicare se urmăresc întotdeauna patru scopuri principale : * să fim receptivi ( auziţi sau citiţi ) ;
* să fim înţeleşi ;
* să fim acceptaţi ;
* să provocăm o reacţie ( o schimbare de comportament sau de atitudine ) . Atunci când nu am reuşit să atingem niciunul dintre aceste obiective, înseamnă că am greşit în procesul de comunicare.
În comunicarea / învăţarea de tip şcolar, capacitatea de influenţă a învăţătorului / institutorului este net superioară . Când educatorul şi elevul ştiu să comunice, procesul de comunicare se va desfăşura în profitul amândurora. Câştigul va fi, în acest caz fericit, dublu- realizarea scopurilor şi creşterea satisfacţiei personale şi impersonale.
Strategiile comunicării ocupă un loc aparte între strategiile de adaptare a copiilor la cerinţele şi exigenţele şcolii / societăţii. În şcoală elevii trebuie să fie ajutaţi să constate că sunt foarte importante acţiunile lor şi formele verbale ale exprimării. În clasele I –IV formele verbale încep să facă obiectul celor mai multe din preocupările şcolarilor : învăţarea cititului, scrisului, învăţarea modalităţilor de exprimare.
Învăţătorul / institutorul trebuie să manifeste un interes consecvent pentru dezvoltarea competenţei comunicative a elevului, competenţă ce nu se rezumă la a construi enunţuri corecte din punct de vedere lingvistic şi gramatical – abilitate necesară într-un act de comunicare. Vorbirea trebuie să ofere bucuria de a trăi prin împliniri estetice, morale, sociale, spirituale. Ea este o artă care-şi lasă cucerite teritoriile numai prin strădanii susţinute şi sistematice.
La debutul şcolarităţii se recomandă o evaluare a capacităţii de comunicare a elevului, capacitate pe care şcoala are menirea de a o împlini, de a o îmbogăţi pe măsura asimilării noilor mijloace de expresie şi a multiplicării contactelor sociale şi şcolare ale copilului. Repertoriul comunicativ al elevului din clasele primare ar trebui să cuprindă comportamente care să-i permită :
· să-şi exprime gândurile în propoziţii corecte şi clare ;
· să-şi extindă treptat aria de cunoaştere, recurgând la structuri propoziţionale din ce în ce mai complexe ;
· să decodifice cu uşurinţă înţelesul mesajelor obişnuite care îi sunt adresate;
· să asculte bine un mesaj pentru a-l recepţiona crespunzător ;
· să stabilească relaţii cu alţi copii, fără teamă şi fără ezitare ;
· să manifeste îngăduinţă faţă de modalităţile de exprimare ale celorlalţi ;
· să-şi folosească în mod adecvat şi să-şi dozeze calităţile vocale pentru a obţine ceea ce doreşte de la ceilalţi ;
· să utilizeze limbajul gestual şi pe cel plastic pentru a-şi exprima modul propriu de a percepe şi de a înţelege lumea ;
· să folosească întreaga gamă a repertoriilor unei comunicări complete şi complexe ;
· să-şi dezvolte atitudinile comunicative corespunzătoare .
În acest scop, învăţătorul trebuie să-l ajute pe elev să achiziţioneze informaţiile, cunoştinţele fundamentale despre comunicare, să-şi însuşească logic elementele de construcţie a comunicării, să conştientizeze necesitatea acesteia, responsabilitatea faţă de cuvântul rostit şi faţă de mijloacele nonverbale utilizate. Copilul trebuie să înţeleagă neajunsurile, dar şi bucuriile comunicării umane, să depăşească şi chiar să elimine blocajele psihologice şi psihosociale ce ar putea influenţa asupra dialogului cu învăţătorul sau cu colegii.
În viziunea promovată de noul curriculum, limba şi literatura română trebuie predată – învăţată în mod integrat, fără divizare pe discipline ( citire / lectură, scriere, comunicare ), deoarece elementele subdisciplinelor se reunesc în fiecare lecţie pentru realizarea obiectivelor de referinţă, la nivelul fiecărei clase şi a obiectivelor cadru, la nivelul ciclului primar.
Programa de limba şi literatura română dă libertate de acţiune învăţătorului, care poate valorifica textele incluse în manuale atât pentru formarea deprinderilor de citire şi scriere, cât şi pentru formarea de capacităţii specifice comunicării în situaţii concrete. Noul curriculum pentru învăţământul primar a reechilibrat ponderea acordată exprimării orale faţă de cea scrisă, precum şi ponderea acordată proceselor de producere a unor mesaje proprii, faţă de cele de receptare a unor mesaje date.
În şcoală elevii nu trebuie să răspundă doar la întrebări, ci să înveţe să iniţieze o conversaţie, să-şi exprime punctele de vedere, să se implice în rezolvarea de probleme, să-şi argumenteze ideile şi atitudinile, să exerseze convenţiile unor comunicări civilizate şi să interiorizeze valoarea comunicării.
Formarea la elevi a capacităţii de comunicare presupune abordarea funcţională şi aplicativă a elementelor de construcţie a comunicării, achiziţionarea cunoştinţelor fundamentale despre comunicare, exersarea acesteia pe un fond motivaţional şi afectiv optim. În acest proces, învăţătorul trebuie să facă dovada competenţei sale comunicative. Exprimarea sa trebuie să fie întotdeauna corectă, clară, simulativă, încurajatoare. Nicodată nu trebuie să fie inhibatoare, jignitoare, supărătoare, iritantă, încărcată de reproşuri.Învăţătorul trebuie să fie artizanul unor situaţii de învăţare cât mai variate şi cât mai actuale din perspectiva nevoilor de viaţă ale copiilor.
Ori de câte ori are loc transmiterea unor informaţii ( privind evenimente, idei, atitudini, gânduri, stări, opinii ) se creează o situaţie de comunicare. Prin aceste situaţii de comunicare, învăţătorul îi pune pe elevi în situaţii practice, mai mult sau mai puţin familiare, pentru ca treptat aceştia să cunoască şi să respecte regulile fără de care mesajul transmis nu produce efectele dorite. Totul depinde de cel care conduce lecţia. Ea poate fi plictisitoare sau grea, dacă nu este bine organizată, nu are obiective clare, nu se realizează în forme variate şi atrăgătoare.
Pentru a îmbunătăţi exprimarea orală şi scrisă a elevilor, învăţătorul trebuie să-şi manifeste creativitatea în construirea de contexte de comunicare prin :
· crearea ocaziilor de comunicare independentă, în grup şi cu întreaga clasă;
· reducerea intervenţiilor proprii pentru a încuraja interacţiunea elevilor ;
· stimularea participării la jocurile de rol sau dramatizări ;
· oferirea de opţiuni copiilor pentru a le câştiga interesul ;
· încurajarea elevilor de a pune întrebări şi ajutarea lor pentru a găsi singuri răspunsul ;
· încurajarea şcolarilor ca să discute între ei, să se ajute schimbând diverse informaţii ;
· formarea unor echipe flexibile, a căror componenţă se schimbă frecvent ;
· notarea informaţiilor despre modul în care gândeşte şi vorbeşte fiecare ;
· dezvoltarea unor tehnici şi strategii proprii de comunicare cu elevii ;
· stimularea elevilor de a împărtăşi, de a reflecta şi discuta despre experienţele lor de învăţare.
Situaţiile de comunicare create de învăţător pe parcursul demersului didactic trebuie să fie relevante pentru viaţa zilnică a copiilor, să fie veridice, nuanţate, convingătoare, eficiente. Ele trebuie să se desfăşoare în acord cu toate regulile unei comunicări civilizate, să valorifice experienţa de viaţă a copiilor, să solitice independenţa de gândire şi de exprimare. În aceste situaţii se exersează deprinderile de a discuta, de a povesti, de a descrie şi a rezuma, de a prezenta şi argumenta, de a analiza şi raporta. Învăţătorul utilizează metode şi resurse cât mai variate, facilitează explorarea tehnologiei ce ţine de comunicare : casete video, benzi audio, televizoare, calculatoare etc.
Pentru a favoriza exersarea unor acte de vorbire prevăzute în programa şcolară şi întâlnite de elevi în viaţa cotidiană, învăţătorul utilizează materialele aflate în dotarea şcolii, dar şi materialele realizate de el :
· jetoane cu imagini ;
· jetoane cu silabe sau cuvinte decupate ;
· fotografii, ilustraţii din reviste, ziare ;
· benzi desenate ;
· tablouri şi planşe sugerând diferite teme de discuţie ;
· colaje realizate de elevi pe diverse teme ;
· diapozitive, discuri, benzi audio, casete video etc.
Asemenea instrumente ajutătoare pot fi folosite cu succes în scopul cultivării capacităţii de exprimare orală şi scrisă. Realitatea confirmă că prin metodele bazate pe acţiune, prin folosirea unei game largi de mijloace didactice, prin joc şi exerciţiu, învăţătorul poate asigura o mare varietate de experienţe de comunicare.
Pentru formarea comportamentului de ascultător ( receptor ) / vorbitor (emiţător ), se poate recurge la diferite exerciţii :
· exerciţii de identificare a ascultătorului, a vorbitorului şi a informaţiei transmise / receptate ;
· exerciţii de ascultare şi de probare a înţelegerii mesajului ascultat ;
· exerciţii de selectare a enunţurilor corecte / incorecte din exprimarea orală;
· exerciţii de stabilire a sensului unui cuvânt prin raportare la context ;
· exerciţii de oferire a unor informaţii despre identitatea membrilor de familie ;
· exerciţii de oferire a unor informaţii despre forma şi despre utilitatea anumitor obiecte ;
· exerciţii de exprimare a acordului sau a dezacordului în legătură cu un fapt ;
· exerciţii de dialog : învăţător – elev, elev - elev, elev - elevi ;
· exerciţii de sesizare a formulelor de iniţiere a dialogului ;
· exerciţii de ordonare temporală a secvenţelor unui mesaj oral ;
· exerciţii de comunicare prin mimică şi gesturi ;
· exerciţii de sesizare a corespondenţei elementelor verbale cu cele nonverbale ;
· formulare de întrebări pentru stabilirea raporturilor logice ( din ce cauză ; cu ce condiţie );
· exerciţii de eliminare a unor cauze care împiedică înţelegerea mesajului (vocea scăzută, rostirea incorectă, neatenţia, auzul slab ; zgomotele etc. ) ;
· exerciţii de formare a deprinderii de a povesti / de a descrie ;
· exerciţii pentru formarea deprinderii de a discuta pe o temă dată ;
· alcătuirea unor texte scurte pe baza unui şir de ilustraţii sau de benzi desenate ;
· exerciţii de integrare a achiziţiilor lexicale noi în enunţuri proprii ;
· exerciţii de trecere de la vorbirea directă la vorbirea indirectă ;
· jocuri de sinonimie, de antonimie, de paronimie ( fără terminologia lexicală ) ;
· exerciţii de simulare a unor situaţii de comunicare etc.
Integrarea limbii în actul comunicării implică abordarea ei din perspectiva tuturor elementelor acestui act. Limba este concretizată în mesaje create de emiţători şi interpretate de către receptori. Limba română este principalul mijloc de comunicare şi de informare ce îşi aduce contribuţia la dezvoltarea gândirii şi la modelarea sentimentelor, asigurând şcolarului mic suportul evoluţiei intelectuale, precum şi posibilitatea integrării în viaţa socială.
Comunicarea orală se bazează pe dialog care cuprinde atât elementul de adresare, cât şi pe acela de răspuns la replică. În clasele primare se urmăreşte formarea capacităţii de comunicare prin dialog, observare, pronunţare, interpretare de rol, povestire, memorare, alcătuire de mesaje, ordonare, recunoaştere şi completare.
Desfăşurarea jocurilor de rol constituie un procedeu important de încurajare a capacităţii de comunicare reciprocă a elevilor. Jocul de rol nu este un antrenament pentru actorie, ci unul de participare activă în comunicare. Prin el se dezvoltă abilitatea de a descrie, de a caracteriza, de a exprima propria opinie, de a rezuma, de a interpreta.
Educaţia pentru comunicare trebuie să includă sarcina de a-i învăţa pe copii să folosească întreaga gamă a repertoriilor unei comunicări complete şi complexe prin însuşirea stilului oral, de exprimare prin arta conversaţiei, de activare la dialog, de ascultare a interlocutorilor.
Comunicarea se mai realizează prin descifrarea limbajului vizual convenţional, discutarea albumelor cu imagini, a unor hărţi cu funcţii didactice, prin vizitarea unor expoziţii şi comentarea impresiilor, prin încurajarea redării şi interpretării informaţiilor culese din mediile vizuale şi audiovizuale ale mass-media. Comunicarea ca exerciţiu didactic apropie formarea elevilor în şcoală de conduita lor publică şi socială, de exersarea unor situaţii previzibile sau imprevizibile pe care le oferă viaţa .
Asigurarea unei comunicări clare, corecte, nuanţate şi cursive constituie una din premisele ce garantează progresul intelectual al elevilor. Ei simt mereu setea de impresii, manifestă o deosebită curiozitate de cunoaştere, simt nevoia de a se bucura împreună cu alţi colegi . Încurajările pe care le primesc, rezultatele pozitive pe care le dobândesc le afectează comportamentul şi le sporesc încrederea în forţele proprii . În acest fel, comunicarea devine o activitate cooperantă în care elevii se implică în formarea lor intelectuală. Rolul învăţătorului este de a crea un ambiant plăcut, un tonus afectiv sporit, spre a le dezvolta interesul şi dragostea pentru învăţătură.
Învăţătorul încearcă să creeze elevilor săi emoţii şi sentimente pozitive prin organizarea unor demersuri didactice atractive, prin folosirea unor strategii activ- participative, care să-i stimuleze în actul comunicării. Cuvântul dă sentimentul curajului de a-şi exprima ideile, oferă posibilitatea de a înţelege splendoarea imaginilor lumii înconjurătoare, de a căuta răspunsuri în multitudinea de cunoştinţe pe care le deţine fiecare.
Manifestând creativitatea în situaţiile de comunicare, învăţătorul determină avântul libertăţii şi imaginaţiei copiilor, realizează echilibrul între preocupările sale pentru formarea gândirii logice, raţionale şi flexibile, fluide şi creatoare a elevilor şi dorinţa de a dezvolta exprimărea lor corectă, orală şi scrisă. Munca susţinută şi responsabilă, inventivitatea şi stilul de comunicare a dascălului cu micul şcolar sunt încununate de succes, dacă măiestria pedagogică în proiectarea lecţiilor respectă cu rigurozitate cerinţele unui învăţământ modern .


ÎNV. ENEA NICULINA

Şcoala cu cls. I – VIII Nr. 4 Moineşti,
Judeţul Bacău



BIBLIOGRAFIE :

· „Didactica limbii şi literaturii române pentru învăţământul primar”, de Estera Nicolescu – Editura „Egal”, Bacău, 2003
· „Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de Limba şi literatura română” – Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum – 2002
· „Rolul imaginii în comunicare”- culegere de materiale metodice
Autori : Eugen Teirău, Viorica Hereş, Ruxandra Popescu, Eleonora Edu
Editura „EUGTEI”, 2005

Primăvara

A sosit la noi iubita primăvară. Soarele e călduţ şi vesel.
Prin văzduhul senin se aude fâlfâit de aripi. Se întorc păsările călătoare din depărtările calde. Ele aduc veselia şi cântecul în crângul înverzit.
Floricele multicolore împodobesc câmpiile. La marginea pădurii au răsărit gingaşele flori de primăvară : ghiocei, toporaşi şi viorele.
Ce frumoasă e natura în acest anotimp !

Enachi Mădălina – clasa a II- a A

Castelul Peles din Sinaia

România deţine una dintre cele mai frumoase atracţii turistice din Europa : Castelul Peleş, situat în staţiunea Sinaia din judeţul Braşov. A fost construit între anii 1873 – 1883 şi are peste 170 de camere.
Castelul Peleş îmi place nespus de mult.L-am vizitat în câteva rânduri şi m-a impresionat prin grandoarea şi arhitectura lui. Are cea mai valoroasă colecţie de picturi, aproape 2000. O perioadă de timp a fost închis.După Revoluţia din decembrie 1989, el a fost redeschis publicului.
De cum te aproprii de castel, îţi dai seama de importanţa şi valoarea lui. Niciunul dintre vizitatori nu pleacă de lângă acest monument turistic, până nu reuşeşte să obţină o fotografie sau o vedere care să-i amintească de frumuseţile din împrejurimi, precum şi de valorosul castel.
Castelul Peleş este înconjurat de câteva terase decorate cu statuete şi vase ornamentale. Arhitecţii au folosit mult lemn în interiorul şi exteriorul castelului, dându-i o calitate deosebită.
Castelul Peleş este un punct de atracţie pentru orice turist care vizitează România. Îmi doresc foarte mult să mai vizitez o dată acest punct turistic, împreună cu elevii mei !
( înv. Niculina Enea )

Bucuriile iernii pentru copii

Iarna

După toamna cea cu ploi,
A sosit iarna la noi,
Cu zăpadă şi cu ger
Şi cu nori pufoşi pe cer.

Baba Iarna cea geroasă
A-ngheţat totul pe coastă.
Mii de fluturi argintii
Zboară acum peste câmpii.

Derdeluşul e plin de nea
Şi iarna e bucuria mea.
Să mă dau cu săniuţa
Este şi a mea dorinţa.

( Lupchian Bianca-Roxana - clasa a III-a A )


Moş Crăciun

Moş Crăciun, bine-ai venit !
Şi cu daruri te- ai ostenit !
Ai venit şi pe la noi,
Când iarna este în toi.

Toţi copiii cei cuminţi
Te- aşteaptă lângă părinţi,
Emoţionaţi, nu în zadar,
Să primească câte- un dar.

Eu aş dori, Moş Crăciun,
Să- mi aduci ce e mai bun :
Mama pe care o iubesc
Şi la ea mă tot gândesc.
(Buiac Nelia- Alexandra - clasa a III- a A)


Ochii Sfântului văd şi prin pereţi
( compunere )

Era o zi de decembrie, când fulgii de nea aşterneau plapuma moale şi albă peste întreaga natură .
Încântată nespus de mult, nu am mai cerut îngăduinţa părinţilor şi am plecat la săniuş. Împreună cu alte prietene mai mari, m-am dat cu sania şi m-am bucurat de peisajul iernii. Nu mi-am dat seama când s-a înserat. Părinţii au pornit în căutarea mea. În cele din urmă, m-au găsit, îndreptându-mă spre casă.
Eram înfrigurată şi speriată de ceea ce- mi va spune tata. El nu mi-a făcut observaţie pe drum, dar, când am ajuns acasă, mi-a reproşat :
- Eu am avut încredere în tine ! Oare ce va spune Moş Niculae ? Tu ştii că ochii Sfântului văd şi prin pereţi ?
- Îmi pare foarte rău, tăticule ! Nu voi mai întârzia aşa de mult la săniuş! Mă voi ruga Sfântului Niculae să mă ierte. Voi fi ascultătoare şi voi învăţa mai bine! Cred că ochii Sfântului vor vedea că m-am schimbat şi el îmi va trimite un cadou minunat !
- Bine, fetiţa mea ! Nu uita că ochii Sfântului văd şi prin pereţi !

( Guţui Andreea – clasa a III- a )


Crăiasa Zăpezii

Un fulg de nea, vesel şi zburdalnic, a crescut şi s-a transformat într-o femeie cu rochie lungă, albă şi strălucitoare, ţesută în mii de fire şi steluţe argintii.
Frumoasa şi gingaşa făptură, rece ca gheaţa, nu era alta decât Crăiasa Zăpezii. Semăna foarte mult cu o prinţesă din basmele lui Ispirescu. Ea aşterne pretutindeni plapumă albă şi moale, împodobeşte cu numeroase ghirlande pomii şi agaţă pe la streşinile caselor ţurţuri de diferite mărimi.
Ce mult o îndrăgesc copiii, deoarece ea le aduce în fiecare an bucuriile iernii!

( Druţu Iulia – Elena – clasa a III-a A )


La săniuş

Din văzduhul sur a pornit ninsoarea cu fulgi mari şi deşi. Stratul de zăpadă
s-a aşternut în câteva ore.
Copiii satului au pornit cu săniuţele pe dealul din apropiere. Acolo au ajuns şi cei doi prieteni : Ionel şi Vasilică. Îmbujoraţi şi plini de veselie, ca mai toţi copiii sosiţi pe costişă, s-au dat cu sania pe derdeluş, rostogolindu-se în omăt de câteva ori.
Deodată văd că se apropie cu săniuţa şi plăpândul lor coleg, Vlăduţ. Cei doi prieteni se gândesc să-i facă o farsă acestuia :
- Vasilică, hai să-l necăjim puţin pe Vlăduţ ! zice Ionel.
- Ce bine te-ai gândit, prietene ! Hai să-i propunem o întrecere între săniuţele noastre ! Ştim amândoi că el nu poate conduce sania ca noi.
- Bine-ai venit la săniuş, Vlăduţ ! îl întâmpinară colegii lui. Noi dorim să-ţi propunem o întrecere cu săniile ! Vrei ?
- Sigur că da, mormăie băiatul care ştia că nu se pricepe prea bine în cârmuirea saniei.
După ce au urcat în vârful derdeluşului, copiii au luat startul. Săniuţele zburau ca vântul, într-o pulbere de zăpadă. Dintr-o privire, Ionel şi Vasilică s-au înţeles. Au apropiat săniile şi l-au prins la mijloc pe Vlăduţ care, cu teamă, încerca să dirijeze sania prin omătul alunecos. Săniile s-au ciocnit şi micuţul începător s-a împotmolit în troianul de zăpadă.
Ionel şi Vasilică râdeau de nu mai puteau :
- Tu credeai că poţi să te întreci cu noi în conducerea saniei ? Noi suntem experţi ! Mai tot timpul suntem pe derdeluş.
- Eu am vrut să vă fac pe plac, chiar dacă ştiam că nu stăpânesc bine sania ! Voi aţi vrut să-mi faceţi o farsă proastă ! Nu e frumos din partea voastră !
Ruşinaţi, cei doi prieteni l-au ajutat să se scuture de omăt şi i-au explicat apoi cum trebuie să cârmuiască sania, ca să evite obstacolele.
Spre seară, copiii au plecat spre casele lor, îmbujoraţi şi cu ochii scânteietori.
( Dumitru Bianca- Iustina – clasa a III-a A )


ŞCOALA CU CLS. I – VIII NR. 4 MOINEŞTI,
JUDEŢUL BACĂU