Eclipsele

Fenomenul de eclipsa apare trei corpuri ceresti sunt aliniate astfel incat unul dintre ele, vazut de pe alt corp, pare acoperit de al treilea corp. Dar, in general, termenul de eclipsa este folosit doar in cadrul unor trei corpuri ceresti:Pamantul, Luna si Soarele. In acest cadru, exista doar doua tipuri de eclipsa: cea de Soare si cea de Luna.
Eclipsele de Soare au loc atunci cand Soarele, Luna si Pamantul sunt perfect aliniate, astfel incat Soarele este acoperit de Luna. Acest fenomen este o coincidenta cosmica, deoarece de pe Pamant Luna si Soarele par de aceeasi marime. Acest lucru se datoreaza faptului ca Soarele este de 400 de ori mai mare decat Luna, dar este si de 400 de ori mai departe de Pamant decat aceasta. Eclipsele de Soare, dar si de Luna pot fi totale sau partiale. Aici, eclipsa partiala este atunci cand Luna acopera doar partial Soarele, iar cea totala atunci cand Soarele este complet acoperit.
In timpul eclipsei totale, in jurul Lunii se formeaza un disc de lumina, reprezentand exploziile si portuberantele solare ce nu pot fi acoperite. Si, datorita fenomenului prin care Luna se departeaza de Pamant (cam 1,6 cm pe an), in cateva mii de ani, discul de lumina din jurul Lunii ve deveni mai mic decat acum.

Eclipsa totala de Soare

Diagrama eclipsei de Soare Eclipsele de Luna au loc atunci cand Luna este acoperita de umbra Pamantului. Asemenea celor de Soare, acestea pot fi totale sau partiale. Si, datorita atmosferei terestre, Luna in timpul unei eclipse pare rosiatica.

Eclipsa partiala de Luna.

Mai exista si eclipse intre alte corpuri ceresti, si acestea se numesc ocultatii. Unele dintre cele mai interesante sunt acelea dintre Jupiter, satelitii sai si Soare.Desi astazi eclipsele sunt un fenomen admirat, nu a fost mereu asa. In antichitate, incasii credeau ca eclipsa de Soare este un blestem ceresc, si ca Luna inghite Soarele. De aceea, ei trageau cu sageti in Luna pentru a o indeparta. Dar in zilele noastre, eclipsa este unul dintre cele mai frumoase evenimente ceresti.

Calculul si reprezentarea grafica a densitatii populatiei

O consecinta directa a populatiei diferitelor regiuni de pe Glob si a diferentierilor in raspandirea populatiei o constituie densitatea populatiei care reprezinta raportul dintre numarul de locuitori si suprafata teritoriului pe care acestia o ocupa, respectiv locuitori pe km2 .
Populatia Terrei este repartizata in 191 de entitati statale si peste 50 de teritorii dependente si depaseste 6 miliarde locuitori.Repartitia populatiei pe continente prezinta mari contraste privitoare la numarul de locuitori.La nivel planetar, densitatea populatiei a crescut si continua sa creasca direct proportionala cu populatia mondiala.Fata de media statistica mondiala (cca 45 loc/km2 ), densitatea reala este mai mare, intrucat exista intinse suprafete ale Terrei ocupate cu deserturi, ghetari si zapezi permanent, regiuni semiaride si alte terenuri improprii locuirii.De fapt,densitatea populatiei planetei este cel putin dubla fata de cea raportata la intregul uscat terestru ceea ce n-ar insemna totusi foarte mult.Daca se raporteaza insa populatia planetei numai la suprafata afectata terenurilor arabile si culturilor permanente, aspectul problemei se schimba.

Pe continente valori peste media mondiala se inregistreaza doar in Asia (circa 130 loc./km2) si in Europa (peste 70 loc./km2),celelalte continente avand valori sub media planetara: Africa (circa 30 loc./km2), America (circa 20 loc./km2) si Oceania (circa 3 loc./km2).Pe tari, diferentierile sunt si mai mari.In unele ministate, de pilda, densitatea atinge valori extrem de mari: Monaco-peste 16000 loc./km2, Singapore-aproape 5000 loc./km2 etc.In ceea ce priveste celelalte categorii de state, cele mai mari densitati se inregistreaza intr-o serie de tari asiatice, cum sunt Bangladesh (aproape 900 loc./km2), Coreea de Sud, Japonia, India, Sri Lanka (peste 300 loc./km2), Vietnam, Filipine (peste 200 loc./km2), etc.Un alt continent cu multe tari avand o densitate ridicata este Europa: Olanda (peste 400 loc./km2), Belgia (peste 300 loc./km2), Marea Britanie, Germania, Italia (peste 200 loc./km2) s.a.

Cele mai reduse densitati se inregistreaza in tari de regula intinse, care se suprapun unor conditii naturale mai putin favorabile locuirii, fie deserturi si semideserturi (Australia, Namibia, Mongolia -fiecare avand in jur de 2 loc./km2), fie paduri ecuatoriale (Brazilia, R.D.Congo s.a,-sub 20 loc./km2) ori temperate si reci (Canada,partea siberiana a Rusiei s.a.).Pe regiuni naturale, densitati foarte mari (peste 1000 loc./km2, dar ajungand in unele cazuri la 2000 loc./km2) se inregistreaza in zona vailor unor mari fluvii (Nil, Gange, Changjiang, Huang He, Tigru,Eufrat s.a.)- vai ce au adaposti, din vechi timpuri, stralucite civilizatii-, in unele campii (Campia Chinei de Est, Campia Indo-Gangetica, Campia Padului s.a.) si insule (Java; Honshu in Arhipeleagul Japonez s.a.), precum si in unele regiuni cu o indelungata traditie industriala (Middlands in Marea Britanie, Ruhr in Germania s.a.), in unele zone litorale, in arealele marilor metropole. La polul opus, regiunile naturale cu cele mai reduse densitati sunt cele improprii locuirii.

Se disting mai multe feluri de densitati:

densitatea medie sau densitatea generala a populatiei, care exprima raportul dintre numarul locuitorilor stabili dintr-un teritoriu si suprafata teritoriului in cauza , fiind exprimata in locuitori pe km2 sau pe hectar.

Se calculeaza pe baza formulei:

D= , unde :

D= densitatea medie; Np=numarul populatiei; St=suprafata teritoriului;

densitatea populatiei agricole : raportul dintre numarul locuitorilor si terenul agricol, fie acesta din urma total sau numai cultivat ori cultivabil;densitatea urbana: raportul dintre numarul de locuitori si suprafata totala sau, eventual, numai cea pe care se afla cladiri, intr-un oras;densitatea asezarilor: pentru sate se calculeaza la 100 km2 de teritoriu, iar pentru orase la 1000 km2.

Se pot calcula si alte densitati, printre care cele ale populatiei pe unitati de relief.

Relieful si apele Romaniei

Conditiile climatice de ansamblu. La latitudinea tarii noastre, miscarea generala a maselor de aer atmosferic se produce, in mod obisnuit; de la vest spre est. Dezvoltarea unor centri barici - adica areale de mica si de mare presiune atmosferica (numite "arii ciclonale" si respectiv "arii anticiclonale") - introduce modificari in aceasta deplasare si are ca, urmare aparitia unor fronturi de ploi sau schimbari termice, precum si modificari ale directiilor de propagare a curentilor de aer, in raport insa si cu unii factori locali.

Relieful, in primul rand prin altitudine, in al doilea rand prin orientarea catenelor muntoase, introduce modificari locale destul de insemnate: scaderi de temperatura in raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mai mari. Coridoarele de vale si depresiunile aduc devieri ale curentilor atmosferici, inversiuni de temperatura (cu geruri persistente iarna) sau, dimpotriva, incalziri ca urmare a "efectului de foehn" de la inceputul primaverii.

In latitudine, deoarece teritoriul tarii noastre se desfasoara doar pe cinci grade, diferentele termice nu sunt prea mari. Se inregistreaza. totusi o medie anuala cu peste 2°C mai scazuta in nord fata de Campia Romana, din sud.Marea Neagra, intrucat este inconjurata de mari intinderi continentale, exercita o influenta climatica redusa, ce se manifesta doar prin brize diurne si prin modificari termice pe o fasie ingusta la tarm (ierni relativ blande si veri lipsite de canicule).

Luat in ansamblu, climatul Romaniei este temperat-continental moderat, facand tranzitia intre cel al Europei de Vest, dominat de influente oceanice, al Europei de Est, continental accentuat (adesea excesiv), si al Europei Sudice, mediteranean, influente ajunse la noi peste culmi muntoase inalte. Acestea constituie conditii cu totul favorabile pentru vegetatia naturala si pentru o agricultura diversificata.

Caracteristicile elementelor climatice. Temperatura si precipitatiile sunt elemente determinante in aspectul starilor vremii, adica a situatiilor concrete ce se succeda zi de zi tot timpul anului. Pentru a defini anumiti indicatori sintetici, cu valabilitate mai indelungata; se folosesc mediile de temperatura, de precipitatii etc. Acestea ilustreaza caracteristicile climei.

Temperatura medie anuala scade usor in tara noastra de la sud (11°C) spre nord (8,5°C); dupa cum scade si in altitudine (6°C la 1 000 m altitudine, 0°C la peste 2 200 m). In iulie - luna cea mai calda din an temperatura medie este de 22-23° in Campia Romana. Aici "zilele tropicale" (adica cu temperaturi maxime de peste 30°C) sunt in numar de 50-56 anual, fiind favorabile pentru coacerea cerealelor si a culturilor meridionale (orez, piersic). In ianuarie - luna cea mai rece - media termica variaza intre -2°C in Campia de Vest, usor sub 0°C pe litoral, -3°C in Campia Romana si -4°C in Campia Jijiei.

Continentalismul termic relativ moderat al climatului tarii noastre rezulta din diferenta (amplitudinea) de 25-26° obtinuta intre media lunii celei mai clade si a celei mai reci in Campia Romana. Amplitudinea este mai redusa la munte, caci muntele are un rol moderator. Maximele si minimele absolute de temperatura in tara noastra au fost: -38,5°C la Bod (Brasov), inregistrata la 25 ianuarie 1942, si 44,5°C la statia meteorologica lon Sion (Braila), (la 10 august 1951 . Asemenea valori, sau apropiate lor, sunt numai intamplatoare, datorandu-se convergentei mai multor factori ocazionali.

Precipitatiile atmosferice scad in medie de la vest la est (630 mm in Campia de Vest, 500-600 mm in Campia Romana, sub 400 mm in Dobrogea), si cresc cu altitudinea. In tinuturile deluroase cad 600-800 mm precipitatii pe an, iar in muntii inalti peste 1 200 mm, ceea ce contribuie la buna alimentare a raurilor cu izvoarele in Carpati. Precipitatiile au la noi un regim neregulat. Valorile mentionate sunt medii multianuale. Sunt insa ani ploiosi in care, in acelasi loc, pot cadea precipitatii aproape duble si ani secetosi in care precipitatiile se injumatatesc. Studiul secetelor din tara noastra, mai frecvente in SE tarii, ca si neregularitatea ploilor au indicat ca necesare irigatiile, care s-au extins indeosebi in Campia Romana si Dobrogea (v. pag. 64).
Vanturile, determinate de circulatia generala a aerului deasupra Europei si de schimbarile centrilor barici, poarta denumiri intrate in limbajul comun: vantul de vest, aducator de precipitatii, crivatul, care bate iarna de la est sau nord-est, uneori de la nord, geros si uscat, austrul, o componenta mediteraneana, cald si uscat vara, ploios iarna. Mai sunt si vanturi locale ca: Vantul mare (in Depresiunea Fagarasului), brizele marine etc.