vineri, 28 martie 2008

Bucuriile iernii pentru copii

Iarna

După toamna cea cu ploi,
A sosit iarna la noi,
Cu zăpadă şi cu ger
Şi cu nori pufoşi pe cer.

Baba Iarna cea geroasă
A-ngheţat totul pe coastă.
Mii de fluturi argintii
Zboară acum peste câmpii.

Derdeluşul e plin de nea
Şi iarna e bucuria mea.
Să mă dau cu săniuţa
Este şi a mea dorinţa.

( Lupchian Bianca-Roxana - clasa a III-a A )


Moş Crăciun

Moş Crăciun, bine-ai venit !
Şi cu daruri te- ai ostenit !
Ai venit şi pe la noi,
Când iarna este în toi.

Toţi copiii cei cuminţi
Te- aşteaptă lângă părinţi,
Emoţionaţi, nu în zadar,
Să primească câte- un dar.

Eu aş dori, Moş Crăciun,
Să- mi aduci ce e mai bun :
Mama pe care o iubesc
Şi la ea mă tot gândesc.
(Buiac Nelia- Alexandra - clasa a III- a A)


Ochii Sfântului văd şi prin pereţi
( compunere )

Era o zi de decembrie, când fulgii de nea aşterneau plapuma moale şi albă peste întreaga natură .
Încântată nespus de mult, nu am mai cerut îngăduinţa părinţilor şi am plecat la săniuş. Împreună cu alte prietene mai mari, m-am dat cu sania şi m-am bucurat de peisajul iernii. Nu mi-am dat seama când s-a înserat. Părinţii au pornit în căutarea mea. În cele din urmă, m-au găsit, îndreptându-mă spre casă.
Eram înfrigurată şi speriată de ceea ce- mi va spune tata. El nu mi-a făcut observaţie pe drum, dar, când am ajuns acasă, mi-a reproşat :
- Eu am avut încredere în tine ! Oare ce va spune Moş Niculae ? Tu ştii că ochii Sfântului văd şi prin pereţi ?
- Îmi pare foarte rău, tăticule ! Nu voi mai întârzia aşa de mult la săniuş! Mă voi ruga Sfântului Niculae să mă ierte. Voi fi ascultătoare şi voi învăţa mai bine! Cred că ochii Sfântului vor vedea că m-am schimbat şi el îmi va trimite un cadou minunat !
- Bine, fetiţa mea ! Nu uita că ochii Sfântului văd şi prin pereţi !

( Guţui Andreea – clasa a III- a )


Crăiasa Zăpezii

Un fulg de nea, vesel şi zburdalnic, a crescut şi s-a transformat într-o femeie cu rochie lungă, albă şi strălucitoare, ţesută în mii de fire şi steluţe argintii.
Frumoasa şi gingaşa făptură, rece ca gheaţa, nu era alta decât Crăiasa Zăpezii. Semăna foarte mult cu o prinţesă din basmele lui Ispirescu. Ea aşterne pretutindeni plapumă albă şi moale, împodobeşte cu numeroase ghirlande pomii şi agaţă pe la streşinile caselor ţurţuri de diferite mărimi.
Ce mult o îndrăgesc copiii, deoarece ea le aduce în fiecare an bucuriile iernii!

( Druţu Iulia – Elena – clasa a III-a A )


La săniuş

Din văzduhul sur a pornit ninsoarea cu fulgi mari şi deşi. Stratul de zăpadă
s-a aşternut în câteva ore.
Copiii satului au pornit cu săniuţele pe dealul din apropiere. Acolo au ajuns şi cei doi prieteni : Ionel şi Vasilică. Îmbujoraţi şi plini de veselie, ca mai toţi copiii sosiţi pe costişă, s-au dat cu sania pe derdeluş, rostogolindu-se în omăt de câteva ori.
Deodată văd că se apropie cu săniuţa şi plăpândul lor coleg, Vlăduţ. Cei doi prieteni se gândesc să-i facă o farsă acestuia :
- Vasilică, hai să-l necăjim puţin pe Vlăduţ ! zice Ionel.
- Ce bine te-ai gândit, prietene ! Hai să-i propunem o întrecere între săniuţele noastre ! Ştim amândoi că el nu poate conduce sania ca noi.
- Bine-ai venit la săniuş, Vlăduţ ! îl întâmpinară colegii lui. Noi dorim să-ţi propunem o întrecere cu săniile ! Vrei ?
- Sigur că da, mormăie băiatul care ştia că nu se pricepe prea bine în cârmuirea saniei.
După ce au urcat în vârful derdeluşului, copiii au luat startul. Săniuţele zburau ca vântul, într-o pulbere de zăpadă. Dintr-o privire, Ionel şi Vasilică s-au înţeles. Au apropiat săniile şi l-au prins la mijloc pe Vlăduţ care, cu teamă, încerca să dirijeze sania prin omătul alunecos. Săniile s-au ciocnit şi micuţul începător s-a împotmolit în troianul de zăpadă.
Ionel şi Vasilică râdeau de nu mai puteau :
- Tu credeai că poţi să te întreci cu noi în conducerea saniei ? Noi suntem experţi ! Mai tot timpul suntem pe derdeluş.
- Eu am vrut să vă fac pe plac, chiar dacă ştiam că nu stăpânesc bine sania ! Voi aţi vrut să-mi faceţi o farsă proastă ! Nu e frumos din partea voastră !
Ruşinaţi, cei doi prieteni l-au ajutat să se scuture de omăt şi i-au explicat apoi cum trebuie să cârmuiască sania, ca să evite obstacolele.
Spre seară, copiii au plecat spre casele lor, îmbujoraţi şi cu ochii scânteietori.
( Dumitru Bianca- Iustina – clasa a III-a A )


ŞCOALA CU CLS. I – VIII NR. 4 MOINEŞTI,
JUDEŢUL BACĂU