Din larg
Profetul
Pace
Război
De profundis
Poveste veche
Ceahlăul
Noi
Înviere
Vita nuova
Tristia
Cântec
Munţii
Aşteptare
O ramură întârziată
De profundis
Astăzi
Am fost...
Post bellum
Cetind pe Baudelaire
Cântă moartea
În sat
În mine câteodată
Trecea un om
Bisericuţa din Albac
Vânt de seară
În ţintirim
Traduceri
Poezii (după Ady)
Noapte (după Carducci)
Trecutul
Apus
Mare aeterna
În mine câtodată
Din periodice
Cade-o lacrimă
Poveste de jale
Zile grele
miercuri, 29 aprilie 2009
Octavian Goga - Cântece fără ţară (1916)
Fără ţară
Aşteptare
Păjurei cu două capete
Sângele
Apostolul
În mormânt la Argeş
Bobotează
Aducerile-aminte
În suflet simt o teamă cum se-aşterne (traducere de Al. Petöfi)
Pribeag
În pacea mută
Lupul
Sufletul
Aşteptare
Păjurei cu două capete
Sângele
Apostolul
În mormânt la Argeş
Bobotează
Aducerile-aminte
În suflet simt o teamă cum se-aşterne (traducere de Al. Petöfi)
Pribeag
În pacea mută
Lupul
Sufletul
Octavian Goga - Din umbra zidurilor (1913)
Revedere
Din umbra zidurilor
Oaspe vechi
Paris, I
Ziua, II
Notre Dame, III
Mama
Măsuţa mea
Cântă apele
La mal
Aeternitas
Coarde vechi
Doina
Voi veniţi cu mine...
Inima
Strămoşii...
Carmen laboris
Scrisoare
Moş Crăciun
Eu ştiu un basm
Clipe
Poetul
Mi-am făcut un cântec
Cantece
I (Iubirea mea-i fărădelege)
II (Dragoste cu vină)
III (Vin' sub plopul mărturie)
IV (Din înaltul bolţii sfinte)
V (Acum uitarea mi-e pe drum)
VI (Ursita unei zodii rele)
VII (Ascultă-l tainic cum se stinge)
Sonet
O lacrimă
În drum
Apus
În muzeu
Cinquecento
De profundis
Lacul
Moştenire
O clipă
Din umbra zidurilor
Oaspe vechi
Paris, I
Ziua, II
Notre Dame, III
Mama
Măsuţa mea
Cântă apele
La mal
Aeternitas
Coarde vechi
Doina
Voi veniţi cu mine...
Inima
Strămoşii...
Carmen laboris
Scrisoare
Moş Crăciun
Eu ştiu un basm
Clipe
Poetul
Mi-am făcut un cântec
Cantece
I (Iubirea mea-i fărădelege)
II (Dragoste cu vină)
III (Vin' sub plopul mărturie)
IV (Din înaltul bolţii sfinte)
V (Acum uitarea mi-e pe drum)
VI (Ursita unei zodii rele)
VII (Ascultă-l tainic cum se stinge)
Sonet
O lacrimă
În drum
Apus
În muzeu
Cinquecento
De profundis
Lacul
Moştenire
O clipă
Octavian Goga - Ne cheamă pământul (1909)
Fecunditas
Prăpastie
Cântecele mele
Înviere
Cosaşul
De demult...
Colindă
Un om
Graiul pânii
În munţi
Prima lux
Cantorul Cimpoi
Străinul
Mi-a bătut un moş la poartă...
Lăcaş străbun...
Acasă
Asfinţit
Carmen
O rază
Noi ne-ntâlnim
Eşti singură
Cântece
I (Tu n-ai la uşa ta zăvor)
II (Mor azi zâmbetele mele)
III (E îngropare azi la mine)
IV (De va veni la tine vântul)
V (Atât de veche-i îngroparea)
VI (Primăvară, primăvară...)
Sonet
E sărbătoare
Scrisoare
Răsună toaca
Prăpastie
Cântecele mele
Înviere
Cosaşul
De demult...
Colindă
Un om
Graiul pânii
În munţi
Prima lux
Cantorul Cimpoi
Străinul
Mi-a bătut un moş la poartă...
Lăcaş străbun...
Acasă
Asfinţit
Carmen
O rază
Noi ne-ntâlnim
Eşti singură
Cântece
I (Tu n-ai la uşa ta zăvor)
II (Mor azi zâmbetele mele)
III (E îngropare azi la mine)
IV (De va veni la tine vântul)
V (Atât de veche-i îngroparea)
VI (Primăvară, primăvară...)
Sonet
E sărbătoare
Scrisoare
Răsună toaca
Octavian Goga - Poezii (1905)
Rugăciune
Plugarii
Noi
Oltul
Casa noastră
Apostolul
Dascălul
Dăscăliţa
Bătrâni
Reîntors
Dorinţa
Zadarnic
De-o să mor
În codru
Dimineaţa
Pe înserate
De la noi
Cântăreţilor de la oraş
Lăutarul
A murit
La groapa lui Laie
Cântece
I (Sus la cârciumă-n Dealul-mare)
II (Măi crâşmare Niculae)
III (Bea şi dumneata, părinte)
IV (Lună, lună, stea vicleană)
V (Dorurile mele)
VI (Fată mare, fată mare)
Părăsiţi
Zadarnic
Copiilor
I (Veniţi la sânul meu cu toţii)
II (Copii, cu ochii mari şi limpezi)
Părăsit
Despărţire
Învins
Noapte
Clăcaşii
Aşteptare
Cărbunii
Departe
Sara
Pribeag
Pace
Solus ero
Plugarii
Noi
Oltul
Casa noastră
Apostolul
Dascălul
Dăscăliţa
Bătrâni
Reîntors
Dorinţa
Zadarnic
De-o să mor
În codru
Dimineaţa
Pe înserate
De la noi
Cântăreţilor de la oraş
Lăutarul
A murit
La groapa lui Laie
Cântece
I (Sus la cârciumă-n Dealul-mare)
II (Măi crâşmare Niculae)
III (Bea şi dumneata, părinte)
IV (Lună, lună, stea vicleană)
V (Dorurile mele)
VI (Fată mare, fată mare)
Părăsiţi
Zadarnic
Copiilor
I (Veniţi la sânul meu cu toţii)
II (Copii, cu ochii mari şi limpezi)
Părăsit
Despărţire
Învins
Noapte
Clăcaşii
Aşteptare
Cărbunii
Departe
Sara
Pribeag
Pace
Solus ero
Octavian Goga
La 1881 1 aprilie se naste, la Răsinari, judetul Sibiu, Octavian Goga, întâiul mare poet al generatiei Unirii de la 1918.
1883 15 septembrie Se naste Victoria, sora lui Octavian Goga.
1886 18 octombrie Se naste Claudia (Maria), sora lui Octavian Goga.
1888 11 decembrie Se naste Eugen Iosif Goga, care va fi si el scriitor (e autorul romanului Cartea făcerii).
1892 Octavian Goga intră în internatul liceului unguresc din Sibiu.
1893 14 mai Goga scrie primele versuri dedicate românului, care "de dimineata pănă seara tot lucra necontenit /Dar cu toată osteneală/ tot este nepretuit".
1894 Are loc la Cluj procesul Memorandumului.
1898 Apare prima poezie a lui Goga, semnată Octavian, în Revista ilustrata (an. I, nr. 5-6, mai-iunie, p. 107).
Apare a doua poezie a lui Goga în "Familia" lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, nr. 44, p. 13, noiembrie).
1899 Goga trece la liceul românesc din Brasov.
1900 Goga îsi ia bacalaureatul.
Vara Goga vizitează pentru prima dată Bucurestiul.
11 septembrie Se înscrie student la Facultatea de litere si filozofie de la Universitatea din Budapesta.
1902 1 iulie Apare la Budapesta revista "Luceafărul", unde Goga îsi publică majoritatea poeziilor.
Apare în "Luceafărul" (nr. 11, 1 decembrie) poezia devenită romantă, Batrăni.
1903 Vara La Răsinari, Goga începe să traducă si să publice în "Luceafărul" celebrul poem dramatic al lui Madach Imre, Tragedia omului. Apare poezia Casa noastră, semnată Nic. Otavă, în "Luceafărul" (an. II, nr. 14-15, 1 august).
1904 Moare învătătoarea Victoria, sora poetului, care i-a inspirat poezia Dăscălita, publicată în "Luceafărul".
Goga termină studiile. Facultatea de litere si filozofie a Universitătii din Budapesta îi eliberează un Absolutorium. Apare în "Luceafărul" (an. III, nr. 4, 15 februarie, p. 91-92) celebra poezie Oltul, semnată Nic. Otavă. Despre geneza acestei poezii Goga scrie în Fragmente autobiografice. Poezia i-a făcut lui Caragiale o impresie exceptională. Apare poezia Dăscălita, semnată Nic. Otavă ("Luceafărul", an. III, nr. 7, 10 aprilie, p. 151).
1905 Apar în "Luceafărul" antologicele poezii: Plugarii, Lăutarul, Dascalul, Rugăciune, Clacasii.
Apare volumul Poezii, Budapesta, Institutul tipografic si de editură "Luceafărul". Volumul cuprinde 48 de poezii si pe copertă poartă anul 1906. Volumul acesta a fost reeditat apoi de "Minerva", Bucuresti, 1907; în "Biblioteca pentru toti", nr. 286, Sibiu, 1910, si în primul volum antologic, tipărit de "Cultura Natională", Bucuresti, 1924, care cuprinde si volumele Ne cheama pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cântece fără tară (1916). A fost apoi introdus în toate editiile ce au urmat. Cuprinde 48 de poezii: Rugăciune, Plugarii, Noi, Oltul, Casa noastră, Apostolul, Dascalul, Dăscălita, Bătrăni, Reîntors, Departe, Dorinta, Zadarnic, De-o să mor, În codru, Dimineata, Pe înserate, De la noi, Căntăretilor de la oras, Sara, Lăutarul, A murit..., La groapa lui Laie, Căntece, I, II, III, IV, V, VI, VII, Pribeag, Pace, Cade-o lacrimă, Singur, Părăsiti, Ruga mamei, Zadarnic, La stănă, Toamna, Copiilor, I, II, Părăsit, Despărtire, Învins, Solus ero, Noapte, Clacasii, Asteptare.
24 decembrie Moare Iosif Goga, tatăl poetului, care a fost probabil prototipul preotului din poezia Apostolul.
1906 Apare în "Viata românească" poezia cu o puternică notă socială Un om. 16 iunie Are loc logodna lui Octavian Goga.
1907 Au loc răscoalele tărănesti, care-i vor inspira lui Goga mai multe poezii, precum: Cain, O tară stiu, Cosarul si se vor resimti în întreaga atmosferă a volumului Ne cheamă pamăntul, publicat în 1909.
1908 Apare revista lui Octavian Goga "Tara noastră".
1909 Apare volumul de versuri Ne cheama pamăntul, în Editura "Minerva", 1909. A fost retipărit în volumul antologic de Poezii din 1924, precum si în toate editiile ce au urmat. Cuprinde 49 de poezii: Fecunditas, Prapastie, Căntecele mele, Înviere, Cosasul, Portret, De demult..., Colinda, Un om, Zile rele, Graiul păinii, Cain, Otara stiu, În munti, Prima lux, Cantorul Cimpoi, Străinul, Mi-a bătut un mos la poartă..., Scrisoare, Lacăs străbun..., Ion crăsmarul, Acasă, Nepotrivire, Asfintit, Carmen, 0 rază, Iubirea mea, Fior, Noi ne-ntălnim, Rapsodie, Trandafiri, Esti singură, Sufletul, A fost odat'..., Revedere, Răsuna toaca..., Căntece, I, II, III, IV, V, VI, Mos Crăciun, Sonet, Sonet, E sărbătoare, Tempora, Frumoasa cea din urmă, Poezie.
1912 Goga e închis în temnita din Seghedin pentru îndrăznetele sale articole patriotice. Acolo scrie poeziile Eu stiu un basm si Poetul.
Semnată Octavian Goga, cu indicatia Seghedin, poezia Poetul a apărut în "Luceafărul", an. XI, nr. 10, 4 martie 1912, p. 196, si a fost reprodusă în volumul Din umbra zidurilor (1913). Nu numai indicatia Seghedin, care o însoteste, ne indică faptul că a fost scrisă în temnită, ci si următoarea însemnare, cu titlul Goga în temnita, publicată în "Luceafărul", nr. 7, din 12 februarie 1912: "În sfărsit, după multe amânări din cauza hartuielilor cu d-1 Vaida, poetul Goga a intrat în temnita Seghedinului, pentru a-si împlini pedeapsa de o lună. A plecat în tăcere, fără alai si fără sa-1 însotească strigatele de durere si de indignare ale poporului a cărui patimire a învesnicit-o în poeziile lui." O. Goga a fost închis pentru un articol publicat în revista "Tara noastră", în care "scria răspicat, se spune în însemnarea respectivă, despre mizeriile noastre interne si despre asupririle clasei feudale din Ungaria".
1913 Apare volumul de versuri Din umbra zidurilor în Editura "Minerva", Bucuresti, 1913. A fost introdus în volumul de Poezii, 1924, si în toate editiile ce au urmat.
Cuprinde poezia Revedere si alte 62 de poezii, împărtite în patru cicluri: a) Din umbra zidurilor: Oaspe vechi, Agonie, Paris, Ziva, Notre Dame, Felinarul, În muzeu, Cinquecento, Mama, Mătusa mea, Oameni; b) Cântă apele: La mal, Aeternitas, Furtuna, Mare moartă, De profundis, Lacul, Mama Venerei eterne, Eu stau la mal, Scrisoarea ta..., Găndeste-te, Scirocco; c) Coarde vechi: Poet, Vorbeau azi-noapte două ape, Doina, Voi veniti cu mine, Inima, Strămosii..., Carmen laboris, Scrisoare, Mos Craciun, Eu stiu un basm...; d) Clipe: Trage-ti oblonul..., Căntecele mele, Poetul, Mi-am făcut un căntec, Un trandafir se stinge, Păcat, Taină, Toamna nouă, Ma-ntorc din nou, Lacrimi, Căntece, I, II, III, IV, V, VI, VII, Tăcerea ta..., Singurătate, Coboară toamna..., Singur, Sonet, Amurg, În brazi, Blestem, O lacrimă, La moarte, Cum zbori cu trenul, În drum, Mostenire, O clipă, Asteptare, Noapte, Apus, Pe-un album, Mors magna.
1914 Apare în volum piesa Domnul Notar si se joacă pe scena Teatrului National din Bucuresti.
1916 Apare volumul Căntece fără tară, în Editura C. Stefea, Bucuresti, 1916. A fost retipărit în volumul de Poezii, 1924, si în toate editiile ce au urmat.
Urmează apoi cele 35 de poezii pe care le cuprinde volumul: Fără tară, Asteptare, Pajurei cu două capete, Tara mea de suflet, Săngele, În pacea mută, 10 mai 1915, Atunci, Portretul, Trenurile, Apostolul, Flamma mundi, În mormănt la Arges, Bal la palat, Pribeag străin, Latinitatea strigă din transee, Neutralul, Unui orb, Lupul, Boboteaza, Trecea convoiul mortuar, Aducerile-aminte, În suflet simt o teamă cum s-asterne, Lui Petofi, Unui scriitor văndut, Noapte, I, II, III, Doi frati, Pribeag, Hora valurilor, I, II, Poveste, Sufletul, Dies illa. Octavian Goga ia parte la primul război mondial si scrie ciclul de versuri Război.
1919 Goga e ales ministru al Instructiunii în guvernul de Uniune Natională. Văduva poetului ungur Ady Endre îi oferă spre vânzare proprietatea minunată de la Ciucea (între Cluj si Oradea).
1923 Goga e ales membru al Academiei.
1924 Goga obtine premiul national de poezie.
1928 Apare piesa Mesterul Manole.
1928-1938 Goga scrie foarte rar versuri, e absorbit de politică si de gazetăria la zi.
1938 Întors de la Cluj, la Castelul sau de la Ciucea, poetul suferă un puternic atac cerebral, paralizându-i partea dreaptă a corpului. Peste două zile, la 7 mai, se stinge din viată (58 de ani). 28 mai Moare Aurelia Goga, mama poetului.
1883 15 septembrie Se naste Victoria, sora lui Octavian Goga.
1886 18 octombrie Se naste Claudia (Maria), sora lui Octavian Goga.
1888 11 decembrie Se naste Eugen Iosif Goga, care va fi si el scriitor (e autorul romanului Cartea făcerii).
1892 Octavian Goga intră în internatul liceului unguresc din Sibiu.
1893 14 mai Goga scrie primele versuri dedicate românului, care "de dimineata pănă seara tot lucra necontenit /Dar cu toată osteneală/ tot este nepretuit".
1894 Are loc la Cluj procesul Memorandumului.
1898 Apare prima poezie a lui Goga, semnată Octavian, în Revista ilustrata (an. I, nr. 5-6, mai-iunie, p. 107).
Apare a doua poezie a lui Goga în "Familia" lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, nr. 44, p. 13, noiembrie).
1899 Goga trece la liceul românesc din Brasov.
1900 Goga îsi ia bacalaureatul.
Vara Goga vizitează pentru prima dată Bucurestiul.
11 septembrie Se înscrie student la Facultatea de litere si filozofie de la Universitatea din Budapesta.
1902 1 iulie Apare la Budapesta revista "Luceafărul", unde Goga îsi publică majoritatea poeziilor.
Apare în "Luceafărul" (nr. 11, 1 decembrie) poezia devenită romantă, Batrăni.
1903 Vara La Răsinari, Goga începe să traducă si să publice în "Luceafărul" celebrul poem dramatic al lui Madach Imre, Tragedia omului. Apare poezia Casa noastră, semnată Nic. Otavă, în "Luceafărul" (an. II, nr. 14-15, 1 august).
1904 Moare învătătoarea Victoria, sora poetului, care i-a inspirat poezia Dăscălita, publicată în "Luceafărul".
Goga termină studiile. Facultatea de litere si filozofie a Universitătii din Budapesta îi eliberează un Absolutorium. Apare în "Luceafărul" (an. III, nr. 4, 15 februarie, p. 91-92) celebra poezie Oltul, semnată Nic. Otavă. Despre geneza acestei poezii Goga scrie în Fragmente autobiografice. Poezia i-a făcut lui Caragiale o impresie exceptională. Apare poezia Dăscălita, semnată Nic. Otavă ("Luceafărul", an. III, nr. 7, 10 aprilie, p. 151).
1905 Apar în "Luceafărul" antologicele poezii: Plugarii, Lăutarul, Dascalul, Rugăciune, Clacasii.
Apare volumul Poezii, Budapesta, Institutul tipografic si de editură "Luceafărul". Volumul cuprinde 48 de poezii si pe copertă poartă anul 1906. Volumul acesta a fost reeditat apoi de "Minerva", Bucuresti, 1907; în "Biblioteca pentru toti", nr. 286, Sibiu, 1910, si în primul volum antologic, tipărit de "Cultura Natională", Bucuresti, 1924, care cuprinde si volumele Ne cheama pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cântece fără tară (1916). A fost apoi introdus în toate editiile ce au urmat. Cuprinde 48 de poezii: Rugăciune, Plugarii, Noi, Oltul, Casa noastră, Apostolul, Dascalul, Dăscălita, Bătrăni, Reîntors, Departe, Dorinta, Zadarnic, De-o să mor, În codru, Dimineata, Pe înserate, De la noi, Căntăretilor de la oras, Sara, Lăutarul, A murit..., La groapa lui Laie, Căntece, I, II, III, IV, V, VI, VII, Pribeag, Pace, Cade-o lacrimă, Singur, Părăsiti, Ruga mamei, Zadarnic, La stănă, Toamna, Copiilor, I, II, Părăsit, Despărtire, Învins, Solus ero, Noapte, Clacasii, Asteptare.
24 decembrie Moare Iosif Goga, tatăl poetului, care a fost probabil prototipul preotului din poezia Apostolul.
1906 Apare în "Viata românească" poezia cu o puternică notă socială Un om. 16 iunie Are loc logodna lui Octavian Goga.
1907 Au loc răscoalele tărănesti, care-i vor inspira lui Goga mai multe poezii, precum: Cain, O tară stiu, Cosarul si se vor resimti în întreaga atmosferă a volumului Ne cheamă pamăntul, publicat în 1909.
1908 Apare revista lui Octavian Goga "Tara noastră".
1909 Apare volumul de versuri Ne cheama pamăntul, în Editura "Minerva", 1909. A fost retipărit în volumul antologic de Poezii din 1924, precum si în toate editiile ce au urmat. Cuprinde 49 de poezii: Fecunditas, Prapastie, Căntecele mele, Înviere, Cosasul, Portret, De demult..., Colinda, Un om, Zile rele, Graiul păinii, Cain, Otara stiu, În munti, Prima lux, Cantorul Cimpoi, Străinul, Mi-a bătut un mos la poartă..., Scrisoare, Lacăs străbun..., Ion crăsmarul, Acasă, Nepotrivire, Asfintit, Carmen, 0 rază, Iubirea mea, Fior, Noi ne-ntălnim, Rapsodie, Trandafiri, Esti singură, Sufletul, A fost odat'..., Revedere, Răsuna toaca..., Căntece, I, II, III, IV, V, VI, Mos Crăciun, Sonet, Sonet, E sărbătoare, Tempora, Frumoasa cea din urmă, Poezie.
1912 Goga e închis în temnita din Seghedin pentru îndrăznetele sale articole patriotice. Acolo scrie poeziile Eu stiu un basm si Poetul.
Semnată Octavian Goga, cu indicatia Seghedin, poezia Poetul a apărut în "Luceafărul", an. XI, nr. 10, 4 martie 1912, p. 196, si a fost reprodusă în volumul Din umbra zidurilor (1913). Nu numai indicatia Seghedin, care o însoteste, ne indică faptul că a fost scrisă în temnită, ci si următoarea însemnare, cu titlul Goga în temnita, publicată în "Luceafărul", nr. 7, din 12 februarie 1912: "În sfărsit, după multe amânări din cauza hartuielilor cu d-1 Vaida, poetul Goga a intrat în temnita Seghedinului, pentru a-si împlini pedeapsa de o lună. A plecat în tăcere, fără alai si fără sa-1 însotească strigatele de durere si de indignare ale poporului a cărui patimire a învesnicit-o în poeziile lui." O. Goga a fost închis pentru un articol publicat în revista "Tara noastră", în care "scria răspicat, se spune în însemnarea respectivă, despre mizeriile noastre interne si despre asupririle clasei feudale din Ungaria".
1913 Apare volumul de versuri Din umbra zidurilor în Editura "Minerva", Bucuresti, 1913. A fost introdus în volumul de Poezii, 1924, si în toate editiile ce au urmat.
Cuprinde poezia Revedere si alte 62 de poezii, împărtite în patru cicluri: a) Din umbra zidurilor: Oaspe vechi, Agonie, Paris, Ziva, Notre Dame, Felinarul, În muzeu, Cinquecento, Mama, Mătusa mea, Oameni; b) Cântă apele: La mal, Aeternitas, Furtuna, Mare moartă, De profundis, Lacul, Mama Venerei eterne, Eu stau la mal, Scrisoarea ta..., Găndeste-te, Scirocco; c) Coarde vechi: Poet, Vorbeau azi-noapte două ape, Doina, Voi veniti cu mine, Inima, Strămosii..., Carmen laboris, Scrisoare, Mos Craciun, Eu stiu un basm...; d) Clipe: Trage-ti oblonul..., Căntecele mele, Poetul, Mi-am făcut un căntec, Un trandafir se stinge, Păcat, Taină, Toamna nouă, Ma-ntorc din nou, Lacrimi, Căntece, I, II, III, IV, V, VI, VII, Tăcerea ta..., Singurătate, Coboară toamna..., Singur, Sonet, Amurg, În brazi, Blestem, O lacrimă, La moarte, Cum zbori cu trenul, În drum, Mostenire, O clipă, Asteptare, Noapte, Apus, Pe-un album, Mors magna.
1914 Apare în volum piesa Domnul Notar si se joacă pe scena Teatrului National din Bucuresti.
1916 Apare volumul Căntece fără tară, în Editura C. Stefea, Bucuresti, 1916. A fost retipărit în volumul de Poezii, 1924, si în toate editiile ce au urmat.
Urmează apoi cele 35 de poezii pe care le cuprinde volumul: Fără tară, Asteptare, Pajurei cu două capete, Tara mea de suflet, Săngele, În pacea mută, 10 mai 1915, Atunci, Portretul, Trenurile, Apostolul, Flamma mundi, În mormănt la Arges, Bal la palat, Pribeag străin, Latinitatea strigă din transee, Neutralul, Unui orb, Lupul, Boboteaza, Trecea convoiul mortuar, Aducerile-aminte, În suflet simt o teamă cum s-asterne, Lui Petofi, Unui scriitor văndut, Noapte, I, II, III, Doi frati, Pribeag, Hora valurilor, I, II, Poveste, Sufletul, Dies illa. Octavian Goga ia parte la primul război mondial si scrie ciclul de versuri Război.
1919 Goga e ales ministru al Instructiunii în guvernul de Uniune Natională. Văduva poetului ungur Ady Endre îi oferă spre vânzare proprietatea minunată de la Ciucea (între Cluj si Oradea).
1923 Goga e ales membru al Academiei.
1924 Goga obtine premiul national de poezie.
1928 Apare piesa Mesterul Manole.
1928-1938 Goga scrie foarte rar versuri, e absorbit de politică si de gazetăria la zi.
1938 Întors de la Cluj, la Castelul sau de la Ciucea, poetul suferă un puternic atac cerebral, paralizându-i partea dreaptă a corpului. Peste două zile, la 7 mai, se stinge din viată (58 de ani). 28 mai Moare Aurelia Goga, mama poetului.
marți, 28 aprilie 2009
Alexandru Macedonski – Opere
Poezie
Prima verba (1872)
Strigătul inimii
Desperarea
Prin selbea-ntunecoasă
Poezii (1882)
Ocnele
Formele (Satiră)
Noaptea de aprilie
Accente intime
Poeţii
Noaptea de septembrie (La muză)
Noaptea de iunie
Vioristul
Hinov
Calul arabului
Templul bogăţiei
La suflet
Lupta şi toate sunetele ei (Armonie imitativă)
Destinul
La harpă
Focul sacru...
Tinereţea
Odă la condeiul meu
Filozofia morţii (Toast purtat la un banchet)
Albaspina
Reîntoarcerea
Răspuns la câţiva critici (Fragment)
Excelsior (1895-1897)
Valţul rozelor
Excelsior
Stepa
Cu morţii
Vis de mai
Psalmi moderni
Noaptea de noiembrie
Sub stele
Acşam dovalar
În răstrişte
Plecare
La bestii
Naiada
Apolog
Noaptea de mai
Castele-n Spania
Orchestrare
Noaptea de martie
Zori roze (Imitaţie)
Prietenie apusă
Vaporul morţii
Primăvara
Bucolica undă
Pe balta clară
Noaptea de februarie
Niponul
În noapte
Libelule
În atelier
Hora
Noaptea de ianuarie
Homo sum
Fântâna
Moise
Bătrâna stâncă
Epigraf
Ospăţul lui Pentaur
Neron
Zi de iarnă
Avânt
Vânt de toamnă
Tu ce eşti a naşte
Se duce...
Stuful de liliac
În arcane de pădure
Pădurea
Între frunze
Epigraf
Faunul
Noaptea neagră
Când aripi...
Ură
Noaptea de iulie
Răsmeliţa morţilor
Noaptea albă
Visul fatal
Cântecul şi poetul
Către viitorime
Gândului
Flori sacre (1912)
Avatar
Noaptea de decembrie
Mai
Imn la Satan
Castelul
Vasul
Corabia
Mănăstirea
Cântecul ploaiei
Rimele cântă pe harpă
Dor zadarnic
Lui Cetalo Pol
Lewki
Năluca unei nopţi
O umbră de dincolo de Styx
Oh! suflet orb
Perihelie
Poema rondelurilor (1927)
Rondelurile pribege
Rondelul lucrurilor
Rondelul oraşului mic
Rondelul de aur
Rondelul lunii
Rondelul crinilor
Rondelul ţiganilor
Rondelul cercetaşilor
Rondelul plecării
Rondelul oraşului din Indii
Rondelul morii
Rondelul contemporanilor
Rondelul meu
Rondelurile celor patru vânturi
Rondelul cupei de Murano
Rondelul privighetoarei
Rondelul trecutului
Rondelul oglindei
Rondelul domniţei
Rondelul oraşului de altădată
Rondelul orelor
Rondelul ajungerii la cer
Rondelul ctitorilor
Rondelul coroanelor nepieritoare
Rondelurile rozelor
Rondelul rozelor ce mor
Rondelul lui Saadi
Rondelul rozelor din Cişmegi
Rondelul marilor roze
Rondelul beat de roze
Rondelul cascadelor de roze
Rondelul privighetoarei între roze
Rondelul rozelor de august
Rondelul rozei ce înfloreşte
Rondelul lui Saadi ieşind dintre roze
Rondelurile rozelor de azi şi de ieri
Rondelul rozelor de azi şi de ieri
Rondelul nopţii argintate
Rondelurile Senei
Rondelul înecaţilor
Rondelul florilor de lună
Rondelul Parisului iad
Rondelul dezastrului mondial
Rondelul uriaşului
Rondelul ticăloşilor
Rondelul înălţimilor
Rondelul Franţei burgheze
Rondelul duminicilor de la Bellevue
Rondelul sfârşitului
Rondelurile de porţelan
Rondelul lui Tsing-Ly-Tsi
Rondelul podului de onix
Rondelul pagodei
Rondelul apei din ograda japonezului
Rondelul muzmeiei
Rondelul opiumului
Rondelul Mării Japoneze
Rondelul crizantemei
Rondelul Ioshiwarei
Rondelul chinezilor din Paris
Epigraf final
Din periodice
Geniurilor
Nălucirea
Destul
Imn
De-mi spui...
Sentinţă
Amintiri
În sunetul muzicei
Amărăciune
Timpul dulce
Nu !
Nebunul din Golia
Te înţeleg, o! Ţepeş...
Cavalerul kurd
Cântec
Două ştiinţe
Alea jacta est
Epoca
Naufragiu
Cântec voluptuos
Frunza de imortală
Nimic, nici chiar speranţa...
Aripi
Între grozav şi frumos
Palidă umbră
La visul profan
Apus
Suo tempore...
Raze
Vânt de stepe (Cântec al slavului de sud)
Când toate trec şi-mbătrânesc
Pe sânurile
Zadarnice sunt toate
De-aş şti...
Apolog
Expoziţia de la Ateneu
Sonetul din zări
Chitară
Epoda de aur
Romanţa frunzei de chiparos
Sonetul nestematelor
Sonetul puterii
Postume
Moartea este o minciună
Tinereţea eternă
Romanţa garoafei
M-am dus departe
Chipul poeziei
Ciclul nopţilor
Noaptea de ianuarie
Noaptea de februarie
Noaptea de martie
Noaptea de aprilie
Noaptea de mai
Noaptea de iunie
Noaptea de iulie
Noaptea de august
Noaptea de septembrie
Noaptea de octombrie
Noaptea de noiembrie
Noaptea de decembrie
Proză
Dramă banală (1896)
Cartea de aur (1902)
Zi de august
Soare şi grîu
Pe drum de poştă
Moară pe Dunăre
Între coteţe
O noapte în Sulina
Pădurea ulmilor
Masca
Nicu Dereanu
Cometa lui Odorescu
Palatul fermecat
Dramă banală
Casa cu no. 10
Le calvaire de feu (1906)
Thalassa (1915)
Nuvele (1923)
Teatru
Moartea lui Dante Alighieri (1916)
Prima verba (1872)
Strigătul inimii
Desperarea
Prin selbea-ntunecoasă
Poezii (1882)
Ocnele
Formele (Satiră)
Noaptea de aprilie
Accente intime
Poeţii
Noaptea de septembrie (La muză)
Noaptea de iunie
Vioristul
Hinov
Calul arabului
Templul bogăţiei
La suflet
Lupta şi toate sunetele ei (Armonie imitativă)
Destinul
La harpă
Focul sacru...
Tinereţea
Odă la condeiul meu
Filozofia morţii (Toast purtat la un banchet)
Albaspina
Reîntoarcerea
Răspuns la câţiva critici (Fragment)
Excelsior (1895-1897)
Valţul rozelor
Excelsior
Stepa
Cu morţii
Vis de mai
Psalmi moderni
Noaptea de noiembrie
Sub stele
Acşam dovalar
În răstrişte
Plecare
La bestii
Naiada
Apolog
Noaptea de mai
Castele-n Spania
Orchestrare
Noaptea de martie
Zori roze (Imitaţie)
Prietenie apusă
Vaporul morţii
Primăvara
Bucolica undă
Pe balta clară
Noaptea de februarie
Niponul
În noapte
Libelule
În atelier
Hora
Noaptea de ianuarie
Homo sum
Fântâna
Moise
Bătrâna stâncă
Epigraf
Ospăţul lui Pentaur
Neron
Zi de iarnă
Avânt
Vânt de toamnă
Tu ce eşti a naşte
Se duce...
Stuful de liliac
În arcane de pădure
Pădurea
Între frunze
Epigraf
Faunul
Noaptea neagră
Când aripi...
Ură
Noaptea de iulie
Răsmeliţa morţilor
Noaptea albă
Visul fatal
Cântecul şi poetul
Către viitorime
Gândului
Flori sacre (1912)
Avatar
Noaptea de decembrie
Mai
Imn la Satan
Castelul
Vasul
Corabia
Mănăstirea
Cântecul ploaiei
Rimele cântă pe harpă
Dor zadarnic
Lui Cetalo Pol
Lewki
Năluca unei nopţi
O umbră de dincolo de Styx
Oh! suflet orb
Perihelie
Poema rondelurilor (1927)
Rondelurile pribege
Rondelul lucrurilor
Rondelul oraşului mic
Rondelul de aur
Rondelul lunii
Rondelul crinilor
Rondelul ţiganilor
Rondelul cercetaşilor
Rondelul plecării
Rondelul oraşului din Indii
Rondelul morii
Rondelul contemporanilor
Rondelul meu
Rondelurile celor patru vânturi
Rondelul cupei de Murano
Rondelul privighetoarei
Rondelul trecutului
Rondelul oglindei
Rondelul domniţei
Rondelul oraşului de altădată
Rondelul orelor
Rondelul ajungerii la cer
Rondelul ctitorilor
Rondelul coroanelor nepieritoare
Rondelurile rozelor
Rondelul rozelor ce mor
Rondelul lui Saadi
Rondelul rozelor din Cişmegi
Rondelul marilor roze
Rondelul beat de roze
Rondelul cascadelor de roze
Rondelul privighetoarei între roze
Rondelul rozelor de august
Rondelul rozei ce înfloreşte
Rondelul lui Saadi ieşind dintre roze
Rondelurile rozelor de azi şi de ieri
Rondelul rozelor de azi şi de ieri
Rondelul nopţii argintate
Rondelurile Senei
Rondelul înecaţilor
Rondelul florilor de lună
Rondelul Parisului iad
Rondelul dezastrului mondial
Rondelul uriaşului
Rondelul ticăloşilor
Rondelul înălţimilor
Rondelul Franţei burgheze
Rondelul duminicilor de la Bellevue
Rondelul sfârşitului
Rondelurile de porţelan
Rondelul lui Tsing-Ly-Tsi
Rondelul podului de onix
Rondelul pagodei
Rondelul apei din ograda japonezului
Rondelul muzmeiei
Rondelul opiumului
Rondelul Mării Japoneze
Rondelul crizantemei
Rondelul Ioshiwarei
Rondelul chinezilor din Paris
Epigraf final
Din periodice
Geniurilor
Nălucirea
Destul
Imn
De-mi spui...
Sentinţă
Amintiri
În sunetul muzicei
Amărăciune
Timpul dulce
Nu !
Nebunul din Golia
Te înţeleg, o! Ţepeş...
Cavalerul kurd
Cântec
Două ştiinţe
Alea jacta est
Epoca
Naufragiu
Cântec voluptuos
Frunza de imortală
Nimic, nici chiar speranţa...
Aripi
Între grozav şi frumos
Palidă umbră
La visul profan
Apus
Suo tempore...
Raze
Vânt de stepe (Cântec al slavului de sud)
Când toate trec şi-mbătrânesc
Pe sânurile
Zadarnice sunt toate
De-aş şti...
Apolog
Expoziţia de la Ateneu
Sonetul din zări
Chitară
Epoda de aur
Romanţa frunzei de chiparos
Sonetul nestematelor
Sonetul puterii
Postume
Moartea este o minciună
Tinereţea eternă
Romanţa garoafei
M-am dus departe
Chipul poeziei
Ciclul nopţilor
Noaptea de ianuarie
Noaptea de februarie
Noaptea de martie
Noaptea de aprilie
Noaptea de mai
Noaptea de iunie
Noaptea de iulie
Noaptea de august
Noaptea de septembrie
Noaptea de octombrie
Noaptea de noiembrie
Noaptea de decembrie
Proză
Dramă banală (1896)
Cartea de aur (1902)
Zi de august
Soare şi grîu
Pe drum de poştă
Moară pe Dunăre
Între coteţe
O noapte în Sulina
Pădurea ulmilor
Masca
Nicu Dereanu
Cometa lui Odorescu
Palatul fermecat
Dramă banală
Casa cu no. 10
Le calvaire de feu (1906)
Thalassa (1915)
Nuvele (1923)
Teatru
Moartea lui Dante Alighieri (1916)
Alexandru Macedonski
Alexandru Macedonski s-a nascut in anul 1854 la 14 martie, în Bucuresti.
1857 (12 iulie) Tatăl poetului primeste brevetul de colonel. Avea 41 de ani.
1858 (1 septembrie) Se naste Vladimir, fratele mai mic al poetului, ultimul copil al sotilor Macedonski.
1859 16 august Generalul Macedonski demisionează din postul de ministru de război. Conflict recent cu Al. I. Cuza, care se adânceste.
1860 august Ca o compensatie, tatăl poetului este numit membru în comisia Scolii militare si presedinte al Comisiei pentru Casa de dotatie a oastei.
1861 Poetul, de constitutie firavă, maladivă, străbate perioade de criză, nervoase, după toate indiciile.
iunie-august Generalul Macedonski este numit seful trupelor din tabăra Floreasca si comandant al garnizoanei Bucuresti.
19 noiembrie Se naste în Bucuresti, suburbia Sf. Dumitru, Ana, viitoarea sotie a poetului, fiica lui Grigore I. Rallet si a Elenei Slătineanu, descendenti din familii boieresti muntene si oltene. Părintii Anei, care nu vor face casă bună, divortând înainte de 1882, s-au căsătorit la 15 ianuarie 1861.
1869 29 noiembrie Alexandru Macedonski obtine un "certificat scolastic" de absolvire a patru clase (în 1867-1868), eliberat de G. M. Fontanin, directorul liceului din Craiova.
1870 30 martie Poetul îsi scoate din Craiova pasaport pentru a merge "în statele Europei pe termen de trei ani la studiu".
iulie Plecare în prima călătorie în străinătate. Soseste la Viena spre a se prepara să intre la Facultatea de litere". Aici boemă si mici escapade sentimentale. Versuri.
26 noiembrie-8 decembrie Alexandru Macedonski debutează în foaia lui G. Barit, "Telegraful român", din Sibiu, cu o poezie intitulată Dorinta poetului, datată: "Viena, 3 dec. 1870, stil nou".
1871 ianuarie Poetul pleacă din Viena, cu destinatia Italia. Intentii de turism delectabil, pe care le pune cu mari satisfactii în practică.
martie Se află în localitatea Riva, pe Lacul de Garda, în nordul Italiei. Reverii. Versuri.
Se înscrie la Facultatea de litere din Bucuresti, ca student în anul I. august Plecare din nou în străinătate, la Geneva. Boemă subtire în continuare. Versuri. Studii mai mult decât problematice.
iarna Plecare din Geneva, din nou în Italia, cu destinatia Florenta.
1872 februarie-aprilie Poetul locuieste la Florenta, Via Magio 12. Puternice impresii turistice si estetice. Prietenie romantioasă cu junele marchiz Ricardo Bergamasco. Confesiuni reciproce.
mai Plecare din Florenta spre Tară, via Venetia, unde face escală. Cu acest prilej vizitează si Lido. Trecere prin Triest. Aduce cu sine un bogat fond emotiv.
28 mai Macedonski soseste în Bucuresti. Ambitii literare.
septembrie Apare volumul de debut Prima verba. Mici ecouri favorabile în presă.
Colaborează cu versuri la "Transactiuni literare si stiintifice" si la "Telegraful"
1873 23 mai Publică în "Telegraful"` o violentă poezie antidinastică: 10 Mai.
25 mai Pentru a-l pune la adăpost de urmări, Maria Macedonski îsi expediază fiul din
nou în străinătate. Poetul se îmbarcă precipitat la Giurgiu, cu destinatia Viena.
29-31 mai Trece a doua oară prin Venetia. In iunie vizitează Stiria si Tirolul. Nu mai ajunge în capitala Austriei. La 20 iulie trece prin Pompei. Impresii italiene memorabile. Întepat de I. L. Caragiale, în "Ghimpele", cu o epigramă, în lipsă.
septembrie Reîntors în tară. Popas recreativ la mosia Adâncata. Poetul străbate un puternic moment afectiv: regăsirea locurilor copilăriei.
14 noiembrie Apare primul număr al ziarului "Oltul", de inspiratie liberală. Director: Al. A. Macedonski. Începe seria atacurilor antidinastice. Abundentă productie de versuri.
iarna Mari supărări financiare în familie. Maria Macedonski, pe punctul de a-si pierde mosiile de zestre. Revoltă interioară a poetului împotriva creditorilor acaparatori.
1874 martie Macedonski înfiintează, cu ajutorul colaboratorilor, societatea literară "Junimea". Convocări regulate în "Oltul".
februarie-aprilie Colaborare la "Familia".
29 iunie Violent editorial antiguvernamental. Poetul începe să fie urmărit pentru delict de presă.
8 iulie Este citat de primul-procuror al Tribunalului Ilfov. I se ia un interogatoriu, fără alte consecinte imediate.
1875 15 ianuarie Invitat să conducă "Revista Junimei". Se retrage de la primul număr, unde publică versuri.
februarie Începe o activă colaborare la "Telegraful". Versuri politice.
15-16 februarie Macedonski publică două cântece antidinastice, stil Beranger: Gângavul politic din timpul domnilor străini si Istoria unui print de peste nouă mări...
24 martie Mandat de arestare lansat împotriva poetului pentru editorialul din "Oltul" (29 iunie 1874). Guvernul are ferma intentie să-i aplice noile dispozitiuni ale codului penal în materie de presă. aprilieArestat la Craiova, la începutul lunii. Adus sub escortă în capitală. Depus la Văcăresti, unde împarte celula cu N. Fleva, "tribunul poporului". Face mereu versuri satirice, vindicative, care apar cu regularitate în "Telegraful". În închisoare trece prin stări de tensiune, alternate cu euforii si visări lucide. Nu ia totusi în tragic detentiunea. mai-iunie Campanie de presă în favoarea sa în "Telegraful". N. Fleva, eliberat între timp, i se asociază în "Alegătorul Liber". Poetul devine "eroul" zilei.
7 iunie Judecat si achitat de Curtea de jurati a Tribunalului Ilfov Pus imediat în libertate.
decembrie Articole cu caracter doctrinar în "Telegraful", în care exprimă si idei republicane.
1876 martie Dezamăgit de liberali - care, venind la guvern, nu-i recompensează sacrificiul - poetul trece de partea dizidentei, condusă de N. Blaremberg.
aprilie Se retrage din redactia "Stindardului".
21 iulie Este numit director al Prefecturii judetului Bolgrad. Va gira, cu titlu provizoriu, si functia de prefect. Îsi ia serviciul în primire cu mari ambitii administrative. De unde conflicte cu autoritătile si factorii politici locali, inclusiv cu noul prefect, cu care polemizează în presă.
19 septembrie Silit să demisioneze în urma încălcării instructiunilor confidentiale ale primului-ministru I. C. Brătianu cu privire la trecerea peste frontieră a "voluntarilor" rusi în drum spre Serbia.
noiembrie Colaborare efemeră la "Revista contemporană", de orientare antijunimistă.
1877 aprilie Începe să scoată, cu sprijin din culise, "Vestea", "cel întâi ziar ce s-a vândut în Bucuresti cu cinci centime".
14 iunie Numit de C. A. Rosetti în postul de controlor financiar al judetului Putna. Primeste stirea cu mari sarcasme: "incalificabilă". Refuză "nostima functiune".
august-septembrie Polemici în presă în legătură cu atitudinea luată în această împrejurare si cu orientarea politică a"Vestei", ziar de inspiratie "obscură".
septembrie Devine "director-proprietar" al acestei foi. Reconciliere precară cu liberalii, în urma "încheierii păcii", ce "adusese o liniste un fel de împăciuire între partide".
1877-1879 Colaborări intermitente la "Familia".
1878 Scoate o nouă foaie, efemeră, "Dunărea". În această perioadă, care durează cam doi ani, poetul "lansează" si alte ziare: "Plevna", "Fulgerul", "Trăsnetul", din care nu s-au păstrat exemplare.
8 martie Conferintă la Ateneu: Miscarea literară din cei din urmă zece ani. Trezire a vocatiei de "magistru". Simte impuls de a da directive literare. Fermă orientare antijunimistă.
14 octombrie Rămas fâră întrebuintare, poetul solicită lui M. Kogălniceanu un post de atasat de legatie. "Cunosc, dle ministru, limba franceză, germană si italiană etc."
13 noiembrie Numit director al Prefecturii judetului Silistra-Nouă, cu resedinta la Cernavoda. Activităti administrative, dar mai mult poetice. Excursii arheologice, impresionat îndeosebi de locul denumit Hinovul, care-i inspiră versuri libere. Sunt printre primele în poezia europeană.
1879 24 martie-9 aprilie Functia încetează prin desfintarea judetului Silistra.
12 aprilie Numit administrator al plasei Sulina. Debarcă si în Insula Serpilor. Mari emotii de ordin senzorial si estetic, transfigurate ulterior în Lewki si Thalassa. Numit inspector financiar.
1880 ianuarie-aprilie Scoate "Tarara", ziar satiric de format mic, violent antidinastic si antiliberal.
20 ianuarie Apare primul număr din "Literatorul". Orientare antijunimistă. Continuitate ideologică heliadistă. Antiburghezism declarat: a nu fi abonat este "semn de burtă-verdism". Nucleul viitoarei scoli macedonskiene. Polarizare de discipoli, întruniti curând în cenaclu. Apropiere de V. A. Ureche, printr-un schimb de scrisori, cooptat patron literar. Cultivat intens. Relatii tot mai strânse.
15 noiembrie Premiera pieselor Iades si Unchiasul Sărăcie. Distributie strălucită (A. Romanescu, St. Iulian, C. Nottara, A. Demetriad). Succes. Publicate în "Literatorul": 15 ianuarie-15 februarie, respectiv: 15 martie-15 aprilie 1881.
1881 14 iulie Premiera piesei 3 Decembrie. S-ar fi auzit "plânsete în sală". Publicată, în august, în "Literatorul". Alte ambitii teatrale: versiunea românească a piesei lui Shakespeare Romeo Julieta.
noiembrie Aparitia volumului Poezii (pe copertă: 1882). Ecouri imediate favorabile în presă, cu exceptia "Convorbirilor literare".
septembrie 1881-martie 1882: Decorat de V. A. Ureche, ministrul cultelor si al instructiunii publice, cu medalia Bene Merenti, clasa I, "pe care n-o avea pe atunci decât V. Alecsandri". Mare satisfactie morală.
decembrie Apropiere efemeră de "Junimea". Schimb protocolar de scrisori cu Titu Maiorescu. Macedonski participă la câteva sedinte ale "Junimii". Citeste aici Noaptea de noiembrie. Solicită si i se acceptă de către Maiorescu dedicatia volumului de Poezii.
1882 15 iunie Se votează statutele societătii "Literatorul", sub presedintia de onoare a lui V. A. Ureche.
iulie Polemică cu V. Alecsandri, atacat în legătură cu obtinerea marelui premiu al Academiei Române. Fază de violentă iritare antijunimistă, tradusă printr-o diatribă în versuri, Viap de apoi in septembrie publică, în "Literatorul", piesa într-un act Cuza-vodă, recrudescentă a sentimentelor sale antidinastice. Numit de V. A. Ureche "comisar extraordinar al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice". Inspector al monumentelor istorice. Functie "nommement cree" pentru poet, retribuită cu 1.000 de lei lunar.
1883 10 februarie Căsătoria civilă a lui Alexandru Macedonski "cu domnisoara Ana Rallet-Slătineanu, coborâtoare din Ghika, din Slătineni, din Câmpineni" "o căsătorie de înclinatiune", 32.000 de lei aur dotă, 14.000 numerar.
24 februarie Căsătoria religioasă. Eveniment monden al capitalei. Numeroase omagii literare, în frunte cu ale societătii "Literatorul".
iulie Nefericita epigramă împotriva lui Eminescu, punct culminant al unor animozităti si polemici mai vechi, cu atacuri dure de ambele părti.
august Articolullui Gr. Ventura, Un homme mort, din "L'Independance roumaine", dezlăntuie o violentă campanie de presă. Defectiuni si dezavnări ale discipolilor. Destrămarea societătii "Literatorul".
1885 27 ianuarie "Literatorul" anuntă retragerea poetului.
17 martie "Literatorul" îsi încetează aparitia.
7 aprilie Întreruptă în urma atacului concentric din presă, publicatia reapare, condusă de Th. M. Stoenescu, cu titlul "Revista literară". Subtitlul "Literatorul" se păstrează, apoi dispare la 26 mai. Poetul tenace încearcă totusi refacerea prestigiului.
21 aprilie Se naste Alexis, viitor pictor. Studii în Italia si la Paris (1906-1912). După război, se expatriază în sudul Frantei, apoi în Baleare. Ereditate artistică nebuloasă. Aspiratii cosmopolite.
1886 Moare George, primul său copil.
noiembrie-decembrie Reapare "Literatorul" (două numere).
1887 aprilie-mai "Literatorul", un număr.
octombrie Colaborare la "L'Express-Orient", foaia ambasadei tariste din Bucuresti.
noiembrie Scoate "Revista independentă". Program estetic (Introducere). Revenire în politică prin comentarii de actualitate ("Revista politică", "Buletinul politicii externe"). Orientare antigermană. Proiectul de a scoate din nou "Literatorul", sub directia lui B. P. Hasdeu si cu sprijin financiar din partea lui Victor Bilciurescu ratează.
1887-1888 Lipsuri materiale tot mai acute. Noi schimbări de domicilu. Tentative infructuoase de reapropiere de Titu Maiorescu.
1888 6 martie-10 aprilie Editează, cu bani pusi la dispozitie de "opozitia unită", bisăptămânalul "Stindardul tării", zece numere, de tinută antimonarhică.
aprilie-mai Scoate "România literară", împreună cu B. Florescu, unde colaborează până în august.
17 iunie Se naste Nikita, cel de al doilea fiu rămas în viată. Vag literat si chimist amator. Inventatorul "sidefului artificial".
1889 primăvara Numit într-o comisie însărcinată cu reorganizarea "Monitorului oficial" si a"Imprimeriei statului", împreună cu A. Cantacuzin, G. Manolaki-Costachi Epureanu, Vintilă C. A. Rosetti si C. Erbiceanu. decembrie Începe să colaboreze la "Românul", cu rubrica "Viata bucuresteană".
1890 ianuarie-aprilie Continuă colaborarea la "Românul".
iunie-octombrie Reapare "Literatorul" (trei numere). Ciclu de "idile brutale". Poetul tine cenaclu la Cafeneaua Fialkowski.
1891 Colaborare la "Revista literară". Continuă "idilele brutale".
1892 aprilie Tentativă de a iesi din umbră printr-o serie de conferinte la Ateneu. V. A. Ureche, solicitat în acest sens.
15 iunie-15 decembrie Reapare "Literatorul" (7 numere).
15 iulie Articol în "Literatorul" despre Poezia viitorului. Manifest simbolist.
1893 15 ianuarie-15 martie "Literatorul" (nr. 8-10).
15 aprilie "Literatorul" (nr. 11) are ca directori: "principesa" Maria D. Ghica si poetul.
28 decembrie Premiera piesei Saul, scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu. 1894 ianuarie-mai (?) Continuă "Literatorul" (trei numere).
1895 februarie (?) Reapare "Literatorul" (două numere).
martie Apare volumul de versuri Excelsior, dedicat lui Gr. M. Sturza, "Beizadea vitel". Numeroase dedicatii sustinătorilor săi materiali. Republică aci piesa Cuza-vodă, cu un adaos antidinastic.
noiembrie Recenzie ironică la Excelsior de I. L. Caragiale.
15 decembrie Lungă scrisoare-memoriu lui Gh. C. Cantacuzino, potentat liberal. Stil patetic solicitant.
1896 mai Amestec pasional în "afacerea" caterisirii mitropolitului Ghenadie, motiv de agitatie opozitionistă si antidinastică. Poetul vrea să ia cuvântul la o întrunire la "Dacia".
4 noiembrie Se naste Constantin-Hyacint, cel de al patrulea fiu. Viitor actor.
1897 1 ianuarie Încetează "Liga ortodoxă". Ghenadie capitulard în fata guvernului, campania îsi pierde obiectul. A doua editie din Excelsior. Apare volumul de versuri franceze Bronzes. Dedicatii românesti si străine. Exemplare omagiale expediate lui Pierre Loti, Josephin Peladan, Albert Mockel, Pierre Quillard etc. Recenzie în "Mercure de France".
1898 februarie Sosirea lui Sâr Peladan la Bucuresti. Macedonski si întreg cenaclul îi oferă o receptie zgomotoasă. Legătură personală cu ilustrul "mag" franco-asiro-babilonian.
aprilie Serbare literară în scopul tipăririi operelor. "Festivalul" devine tot mai mult unul din expedientele macedonskiene tipice. Publică pamfletul Falimentul clerului ortodox român.
1899 20 februarie Reapare "Literatorul"`.
ianuarie Discipolii proiectează o serbare comemorativă de 30 de ani de activitate literară. Familiarii cenaclului: M. Demetriad, Al. Obedenaru, C. Cantilli, D. Casselli, Russe-Admirescu, Dragomirescu-Ranu. În 1896, o scurtă perioadă, Tudor Arghezi si Gala Galaction. Cultul poetului, întretinut prin reviste obscure, moderniste: "Carmen" (1898), "Viata nouă" (1898), "Revista modernă" (1897-1901), "Pagini alese" (1903), "Paloda literară" (1904).
10 iunie Reaparitia "Literatorului" încetează.
1900-1901 Cenaclul, instalat la Cafeneaua Kubler, sfidează grupul de la "Semănătorul"`. Dintre adepti: Al. Bogdan-Pitesti, Stefan Petică, I. C. Săvescu, M. Demetriad, Al. Obedenaru, D Karnabatt, pictorul Stefan Luchian, Vermont, N. Petrescu.
1901 7 ianuarie Conferintă la Ateneu despre Romantism.
28 octombrie Apare primul număr din ziarul "Forta morală". Noi campanii vindicative împotriva lui I. L. Caragiale si a unor scriitori ardeleni. Izbucnirea "afacerii Caion".
decembrie Sprijin propagandistic acordat lui Caion. Se înscrie, împreună cu fratele său, ca apărător în procesul de calomnie intentat de I. L. Caragiale. Incepe să traducă Faust. Încercări de reapropiere de liberali, prin Spiru Haret, solicitat si financiar. Bolnav.
1902 ianuarie Atacurile necontrolate, pur pasionale, împotriva lui I. L. Caragiale continuă.
15 februarie Conferintă la Ateneu despre Teatru literatură. Fundează, cu Gr. Tocilescu, M. Demetriad, N. I. Apostolescu si Caion, Societatea oamenilor de litere, care devine Societatea oamenilor de litere si stunte din România. Apare Cartea de aur, culegere de schite si nuvele. Finantată, în parte, de Jean Th. Florescu, om politic si discipol literar al poetului în tinerete.
1903 27 aprilie Moare Maria Macedonski, mama poetului. Colaborare la ziarele "Românul" si "Observatorul". Articol-program (Spre ocultism) la revista "Hermes", scoasă de Al. Petroff. Zvonuri de expatriere.
1904 martie Reapare "Literatorul" (pe copertă totusi si "1903") Două numere.
20 octombrie Dezamăgit de liberali, poetul se înscrie în partidul conservator. Colaborare la "Liga conservatoare".
1904-1905 Frecventează "Cercul analelor". Interesat de noi debutanti. 1905 iunie Confirmat "cercetător de documente istorice cu privire la mănăstiri". Trecut în buget la Administratia Casei Bisericii.
iulie Colaborare la "Liga conservatoare".
1905-1906 Compozitia cenaclului modificată în parte prin noi seduceri: Al. I. Stamatiad, M. Cruceanu, E. Sperantia, Gr. Gregorian, M. Demetriad. Interior modest, transfigurat de poezie.
1 aprilie Confirmat prin decret "cercetător de documente istorice". Intuitii si cercetări diletante despre constitutia materiei, natura electricitătii, propagarea luminii în vid, consemnate în manuscrise sub titlul Paradaxe utopii stiintifice.
1907 ianuarie Scrie la "Viata izraelită".
6 martie Comunicare prezentată la "Societe astronomique de la France".
4 iulie Devine membru la "Societe astronomique de la France", la propunerea lui Camille Flammarion.
1908 martie-mai Planuri de plecare "definitivă", orgolioasă, din tară.
septembrie Scoate un număr unic din "Revista de critică si literatură".
1909 26 iulie-27 septembrie Scrie la "Biruinta" articole în chestiunea izraelită. Acceptă salarizări diverse în vederea plecării.
iulie Brevetează cu Cristea A. Simionescu, directorul "Biruintei", o inventie: un aparat de stins cosurile.
august-noiembrie Colaborare la "Vocea dreptătii". Gând de expatriere limpede exprimat (22 noiembrie).
13 septembrie Devine director la "Vocea dreptătii", editată de Mauriciu Schwartz.
1910 Apare "Revista clasică", număr unic. Actiuni de reclamă pentru lansarea inventiei lui Nikita: "sideful artificial".
august Proiect de plecare iminentă, "pentru totdeauna", în Franta, în vederea exploatării "epocalei" inventii. De asemenea, pentru lansarea piesei Le Fau?, de curând terminată. Aspiratii de glorie europeană.
4 octombrie Însotit de Nikita si Oreste, poetul pleacă la Paris. Ruta obisnuită, prin Italia.
25 decembrie Prima recunoastere critică a operei lui Macedonski. Notă elogioasă de Mihail Dragomirescu în "Convorbiri critice".
1912 februarie Elogiat de discipoli (Al. T. Stamatiad, M. Cruceanu) în "Rampa", cu prilejul anchetei literare despre literatura nouă. Nou prilej pentru admiratori de a-i repune numele în circulatie.
24 februarie I se ia un interviu, din tară, pentru "Rampa": D. Macedonski despre literatura română.
28 iunie In drum spre tară, din Laiz-Sigmaringen, trimite presei o scrisoare publică la moartea lui Caragiale, "superior lui Mark Twain".
iulie Reîntors acasă după o absentă de aproape doi ani.
octombrie Apare, cu sprijinullui Ion Pillat si Horia Furtună, volumul Flori sacre.
1913 În "Rampa" si "Flacăra" încercări sustinute de a-l readuce în literatură si în constiinta publică.
septembrie (început) Revenit în tară, prin Italia, cu escală la Venetia. La înapoiere, epocă de strălucire a cenaclului, str. Dorobanti 23. Ceremonial nocturn. "Tronul poetului." Daruri simbolice. Participanti: Oreste, Horia Furtună, Al. T. Stamatiad, Al. Dominic, Al. Mosoiu, G. Stratulat, M. Romanescu, I. Pavelescu, N. N. Hârjeu, G. Bacovia, N. Davidescu, I. Pillat, Tudor Vianu, Adrian Maniu, I. Peltz (în ultima fază).
1914 februarie-mai Colaborează la "Dreptatea", ziar liberal. Se pronuntă pentru neutralitate. Declaratii publice antifranceze. Restructurare a constiintei: Franta, "patria intelectualilor", i se pare în decadentă, iremediabil coruptă de spiritul burghez. Incepe să lucreze la versiunea românească a "marii epopei", Thalassa.
1915 Ia cuvântul la o întrunire progermană. Singularizarea face progrese.
27 septembrie Scoate "Cuvântul meu", zece numere, "organ al intelectualilor", foaie militantă în favoarea neutralitătii, evident progermană.
29 noiembrie "Cuvântul meu" îsi încetează aparitia. Mare izolare socială si morală. Derută interioară dureroasă.
iarna Atac grav de anghină pectorală.
1916 6 februarie Reapare la "Flacăra". Incepe să i se publice Thalassa, Marea epopee, versiunea română, refăcută, a lui Le calvaire de feu.
iunie Publică primul ciclu din Poema rondelurilor.
14-27 august Tine un jurnal intim, Războiul tării. Perioadă de mare febră interioară. "Caz" de constuntă.
august Începe să lucreze la Moariea lui Dante Alighieri, simbolizare a dramei propriei sale existente. Paralel, scrie si o versiune franceză.
1917 Mari lipsuri sub ocupatie.
1918 mai Pamflet literar, Zaherlina în contznuare, împotriva lui E. Lovinescu, 0. Taslăoanu, Ovid Densusianu si în genere contra ultimei serii de detractori. Spiritul inconformist, combativ, ireductibil, viu până la capăt.
29 iunie Reaparitia "Literatorului". Revista devine organul "grupării intelectuale". Sustine candidatura lui N. N. Hârjeu în alegerile pentru constituantă. Candidează si poetul, ambii fără succes. Din nou orientare progermană inoportună, lipsită de prudentă.
22 septembrie Moare Vladimir Macedonski, fratele poetului.
noiembrie Ovid Densusianu 11 propune membru al Academiei Române. Îi retrage candidatura când află de articolul poetului despre Feldmaresalul Mackenzen.
decembrie Reorientare patriotică după victorie. Entuziast "În preziva celeilalte Românii". Visuri grandioase de reconstructie natională, morală si materială.
1919 ianuarie-februarie Dezavuări neplăcute din partea unor discipoli. Atacat violent în presa nationalistă. Disculpări dramatice, sincere, în articolul Câteva cuvinte pentru dl. Iorga.
26 februarie Moartea Elenei Rallet-Slătineanu, mama Anei Macedonski, sotia poetului.
martie-decembrie Noi compuneri si publicări de Rondeluri. Scrie Mustrări postume către o generatie neîntelegătoare, testament spiritual, apărut postum. Boala de inimă face progrese.
1920 ianuarie-iulie Ultima serie de Rondeluri. Poetul compune cele din urmă versuri.
februarie Transcriere febrilă a operei în vederea "editiei definitive". Pensionat pentru limită de vârstă.
martie "Cazul Macedonski" dezbătut favorabil si în presă.
19 mai Încheie transcrierea si revizia poeziilor pentru editia "nec varietur".
iulie-august Numit de Octavian Goga, ministrul cultelor si artelor, sef de birou clasa I. Socotindu-se retrogradat, refuză demn această "ofensă".
septembrie Tintuit definitiv la pat.
14 noiembrie Apare în "Universul literar" ultima poezie tipărită de Macedonski în timpul vietii: Rondelul apei din ograda japonezului.
23 noiembrie Agonie. Consult medical decisiv.
23-24 noiembrie Pelerinaj emotionant de discipoli la patul muribundului.
24 noiembrie Poetul moare inhalând parfum de trandafiri, cerut cu aviditate.
27 noiembrie Înmormântarea poetului la Cimitirul Bellu.
1857 (12 iulie) Tatăl poetului primeste brevetul de colonel. Avea 41 de ani.
1858 (1 septembrie) Se naste Vladimir, fratele mai mic al poetului, ultimul copil al sotilor Macedonski.
1859 16 august Generalul Macedonski demisionează din postul de ministru de război. Conflict recent cu Al. I. Cuza, care se adânceste.
1860 august Ca o compensatie, tatăl poetului este numit membru în comisia Scolii militare si presedinte al Comisiei pentru Casa de dotatie a oastei.
1861 Poetul, de constitutie firavă, maladivă, străbate perioade de criză, nervoase, după toate indiciile.
iunie-august Generalul Macedonski este numit seful trupelor din tabăra Floreasca si comandant al garnizoanei Bucuresti.
19 noiembrie Se naste în Bucuresti, suburbia Sf. Dumitru, Ana, viitoarea sotie a poetului, fiica lui Grigore I. Rallet si a Elenei Slătineanu, descendenti din familii boieresti muntene si oltene. Părintii Anei, care nu vor face casă bună, divortând înainte de 1882, s-au căsătorit la 15 ianuarie 1861.
1869 29 noiembrie Alexandru Macedonski obtine un "certificat scolastic" de absolvire a patru clase (în 1867-1868), eliberat de G. M. Fontanin, directorul liceului din Craiova.
1870 30 martie Poetul îsi scoate din Craiova pasaport pentru a merge "în statele Europei pe termen de trei ani la studiu".
iulie Plecare în prima călătorie în străinătate. Soseste la Viena spre a se prepara să intre la Facultatea de litere". Aici boemă si mici escapade sentimentale. Versuri.
26 noiembrie-8 decembrie Alexandru Macedonski debutează în foaia lui G. Barit, "Telegraful român", din Sibiu, cu o poezie intitulată Dorinta poetului, datată: "Viena, 3 dec. 1870, stil nou".
1871 ianuarie Poetul pleacă din Viena, cu destinatia Italia. Intentii de turism delectabil, pe care le pune cu mari satisfactii în practică.
martie Se află în localitatea Riva, pe Lacul de Garda, în nordul Italiei. Reverii. Versuri.
Se înscrie la Facultatea de litere din Bucuresti, ca student în anul I. august Plecare din nou în străinătate, la Geneva. Boemă subtire în continuare. Versuri. Studii mai mult decât problematice.
iarna Plecare din Geneva, din nou în Italia, cu destinatia Florenta.
1872 februarie-aprilie Poetul locuieste la Florenta, Via Magio 12. Puternice impresii turistice si estetice. Prietenie romantioasă cu junele marchiz Ricardo Bergamasco. Confesiuni reciproce.
mai Plecare din Florenta spre Tară, via Venetia, unde face escală. Cu acest prilej vizitează si Lido. Trecere prin Triest. Aduce cu sine un bogat fond emotiv.
28 mai Macedonski soseste în Bucuresti. Ambitii literare.
septembrie Apare volumul de debut Prima verba. Mici ecouri favorabile în presă.
Colaborează cu versuri la "Transactiuni literare si stiintifice" si la "Telegraful"
1873 23 mai Publică în "Telegraful"` o violentă poezie antidinastică: 10 Mai.
25 mai Pentru a-l pune la adăpost de urmări, Maria Macedonski îsi expediază fiul din
nou în străinătate. Poetul se îmbarcă precipitat la Giurgiu, cu destinatia Viena.
29-31 mai Trece a doua oară prin Venetia. In iunie vizitează Stiria si Tirolul. Nu mai ajunge în capitala Austriei. La 20 iulie trece prin Pompei. Impresii italiene memorabile. Întepat de I. L. Caragiale, în "Ghimpele", cu o epigramă, în lipsă.
septembrie Reîntors în tară. Popas recreativ la mosia Adâncata. Poetul străbate un puternic moment afectiv: regăsirea locurilor copilăriei.
14 noiembrie Apare primul număr al ziarului "Oltul", de inspiratie liberală. Director: Al. A. Macedonski. Începe seria atacurilor antidinastice. Abundentă productie de versuri.
iarna Mari supărări financiare în familie. Maria Macedonski, pe punctul de a-si pierde mosiile de zestre. Revoltă interioară a poetului împotriva creditorilor acaparatori.
1874 martie Macedonski înfiintează, cu ajutorul colaboratorilor, societatea literară "Junimea". Convocări regulate în "Oltul".
februarie-aprilie Colaborare la "Familia".
29 iunie Violent editorial antiguvernamental. Poetul începe să fie urmărit pentru delict de presă.
8 iulie Este citat de primul-procuror al Tribunalului Ilfov. I se ia un interogatoriu, fără alte consecinte imediate.
1875 15 ianuarie Invitat să conducă "Revista Junimei". Se retrage de la primul număr, unde publică versuri.
februarie Începe o activă colaborare la "Telegraful". Versuri politice.
15-16 februarie Macedonski publică două cântece antidinastice, stil Beranger: Gângavul politic din timpul domnilor străini si Istoria unui print de peste nouă mări...
24 martie Mandat de arestare lansat împotriva poetului pentru editorialul din "Oltul" (29 iunie 1874). Guvernul are ferma intentie să-i aplice noile dispozitiuni ale codului penal în materie de presă. aprilieArestat la Craiova, la începutul lunii. Adus sub escortă în capitală. Depus la Văcăresti, unde împarte celula cu N. Fleva, "tribunul poporului". Face mereu versuri satirice, vindicative, care apar cu regularitate în "Telegraful". În închisoare trece prin stări de tensiune, alternate cu euforii si visări lucide. Nu ia totusi în tragic detentiunea. mai-iunie Campanie de presă în favoarea sa în "Telegraful". N. Fleva, eliberat între timp, i se asociază în "Alegătorul Liber". Poetul devine "eroul" zilei.
7 iunie Judecat si achitat de Curtea de jurati a Tribunalului Ilfov Pus imediat în libertate.
decembrie Articole cu caracter doctrinar în "Telegraful", în care exprimă si idei republicane.
1876 martie Dezamăgit de liberali - care, venind la guvern, nu-i recompensează sacrificiul - poetul trece de partea dizidentei, condusă de N. Blaremberg.
aprilie Se retrage din redactia "Stindardului".
21 iulie Este numit director al Prefecturii judetului Bolgrad. Va gira, cu titlu provizoriu, si functia de prefect. Îsi ia serviciul în primire cu mari ambitii administrative. De unde conflicte cu autoritătile si factorii politici locali, inclusiv cu noul prefect, cu care polemizează în presă.
19 septembrie Silit să demisioneze în urma încălcării instructiunilor confidentiale ale primului-ministru I. C. Brătianu cu privire la trecerea peste frontieră a "voluntarilor" rusi în drum spre Serbia.
noiembrie Colaborare efemeră la "Revista contemporană", de orientare antijunimistă.
1877 aprilie Începe să scoată, cu sprijin din culise, "Vestea", "cel întâi ziar ce s-a vândut în Bucuresti cu cinci centime".
14 iunie Numit de C. A. Rosetti în postul de controlor financiar al judetului Putna. Primeste stirea cu mari sarcasme: "incalificabilă". Refuză "nostima functiune".
august-septembrie Polemici în presă în legătură cu atitudinea luată în această împrejurare si cu orientarea politică a"Vestei", ziar de inspiratie "obscură".
septembrie Devine "director-proprietar" al acestei foi. Reconciliere precară cu liberalii, în urma "încheierii păcii", ce "adusese o liniste un fel de împăciuire între partide".
1877-1879 Colaborări intermitente la "Familia".
1878 Scoate o nouă foaie, efemeră, "Dunărea". În această perioadă, care durează cam doi ani, poetul "lansează" si alte ziare: "Plevna", "Fulgerul", "Trăsnetul", din care nu s-au păstrat exemplare.
8 martie Conferintă la Ateneu: Miscarea literară din cei din urmă zece ani. Trezire a vocatiei de "magistru". Simte impuls de a da directive literare. Fermă orientare antijunimistă.
14 octombrie Rămas fâră întrebuintare, poetul solicită lui M. Kogălniceanu un post de atasat de legatie. "Cunosc, dle ministru, limba franceză, germană si italiană etc."
13 noiembrie Numit director al Prefecturii judetului Silistra-Nouă, cu resedinta la Cernavoda. Activităti administrative, dar mai mult poetice. Excursii arheologice, impresionat îndeosebi de locul denumit Hinovul, care-i inspiră versuri libere. Sunt printre primele în poezia europeană.
1879 24 martie-9 aprilie Functia încetează prin desfintarea judetului Silistra.
12 aprilie Numit administrator al plasei Sulina. Debarcă si în Insula Serpilor. Mari emotii de ordin senzorial si estetic, transfigurate ulterior în Lewki si Thalassa. Numit inspector financiar.
1880 ianuarie-aprilie Scoate "Tarara", ziar satiric de format mic, violent antidinastic si antiliberal.
20 ianuarie Apare primul număr din "Literatorul". Orientare antijunimistă. Continuitate ideologică heliadistă. Antiburghezism declarat: a nu fi abonat este "semn de burtă-verdism". Nucleul viitoarei scoli macedonskiene. Polarizare de discipoli, întruniti curând în cenaclu. Apropiere de V. A. Ureche, printr-un schimb de scrisori, cooptat patron literar. Cultivat intens. Relatii tot mai strânse.
15 noiembrie Premiera pieselor Iades si Unchiasul Sărăcie. Distributie strălucită (A. Romanescu, St. Iulian, C. Nottara, A. Demetriad). Succes. Publicate în "Literatorul": 15 ianuarie-15 februarie, respectiv: 15 martie-15 aprilie 1881.
1881 14 iulie Premiera piesei 3 Decembrie. S-ar fi auzit "plânsete în sală". Publicată, în august, în "Literatorul". Alte ambitii teatrale: versiunea românească a piesei lui Shakespeare Romeo Julieta.
noiembrie Aparitia volumului Poezii (pe copertă: 1882). Ecouri imediate favorabile în presă, cu exceptia "Convorbirilor literare".
septembrie 1881-martie 1882: Decorat de V. A. Ureche, ministrul cultelor si al instructiunii publice, cu medalia Bene Merenti, clasa I, "pe care n-o avea pe atunci decât V. Alecsandri". Mare satisfactie morală.
decembrie Apropiere efemeră de "Junimea". Schimb protocolar de scrisori cu Titu Maiorescu. Macedonski participă la câteva sedinte ale "Junimii". Citeste aici Noaptea de noiembrie. Solicită si i se acceptă de către Maiorescu dedicatia volumului de Poezii.
1882 15 iunie Se votează statutele societătii "Literatorul", sub presedintia de onoare a lui V. A. Ureche.
iulie Polemică cu V. Alecsandri, atacat în legătură cu obtinerea marelui premiu al Academiei Române. Fază de violentă iritare antijunimistă, tradusă printr-o diatribă în versuri, Viap de apoi in septembrie publică, în "Literatorul", piesa într-un act Cuza-vodă, recrudescentă a sentimentelor sale antidinastice. Numit de V. A. Ureche "comisar extraordinar al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice". Inspector al monumentelor istorice. Functie "nommement cree" pentru poet, retribuită cu 1.000 de lei lunar.
1883 10 februarie Căsătoria civilă a lui Alexandru Macedonski "cu domnisoara Ana Rallet-Slătineanu, coborâtoare din Ghika, din Slătineni, din Câmpineni" "o căsătorie de înclinatiune", 32.000 de lei aur dotă, 14.000 numerar.
24 februarie Căsătoria religioasă. Eveniment monden al capitalei. Numeroase omagii literare, în frunte cu ale societătii "Literatorul".
iulie Nefericita epigramă împotriva lui Eminescu, punct culminant al unor animozităti si polemici mai vechi, cu atacuri dure de ambele părti.
august Articolullui Gr. Ventura, Un homme mort, din "L'Independance roumaine", dezlăntuie o violentă campanie de presă. Defectiuni si dezavnări ale discipolilor. Destrămarea societătii "Literatorul".
1885 27 ianuarie "Literatorul" anuntă retragerea poetului.
17 martie "Literatorul" îsi încetează aparitia.
7 aprilie Întreruptă în urma atacului concentric din presă, publicatia reapare, condusă de Th. M. Stoenescu, cu titlul "Revista literară". Subtitlul "Literatorul" se păstrează, apoi dispare la 26 mai. Poetul tenace încearcă totusi refacerea prestigiului.
21 aprilie Se naste Alexis, viitor pictor. Studii în Italia si la Paris (1906-1912). După război, se expatriază în sudul Frantei, apoi în Baleare. Ereditate artistică nebuloasă. Aspiratii cosmopolite.
1886 Moare George, primul său copil.
noiembrie-decembrie Reapare "Literatorul" (două numere).
1887 aprilie-mai "Literatorul", un număr.
octombrie Colaborare la "L'Express-Orient", foaia ambasadei tariste din Bucuresti.
noiembrie Scoate "Revista independentă". Program estetic (Introducere). Revenire în politică prin comentarii de actualitate ("Revista politică", "Buletinul politicii externe"). Orientare antigermană. Proiectul de a scoate din nou "Literatorul", sub directia lui B. P. Hasdeu si cu sprijin financiar din partea lui Victor Bilciurescu ratează.
1887-1888 Lipsuri materiale tot mai acute. Noi schimbări de domicilu. Tentative infructuoase de reapropiere de Titu Maiorescu.
1888 6 martie-10 aprilie Editează, cu bani pusi la dispozitie de "opozitia unită", bisăptămânalul "Stindardul tării", zece numere, de tinută antimonarhică.
aprilie-mai Scoate "România literară", împreună cu B. Florescu, unde colaborează până în august.
17 iunie Se naste Nikita, cel de al doilea fiu rămas în viată. Vag literat si chimist amator. Inventatorul "sidefului artificial".
1889 primăvara Numit într-o comisie însărcinată cu reorganizarea "Monitorului oficial" si a"Imprimeriei statului", împreună cu A. Cantacuzin, G. Manolaki-Costachi Epureanu, Vintilă C. A. Rosetti si C. Erbiceanu. decembrie Începe să colaboreze la "Românul", cu rubrica "Viata bucuresteană".
1890 ianuarie-aprilie Continuă colaborarea la "Românul".
iunie-octombrie Reapare "Literatorul" (trei numere). Ciclu de "idile brutale". Poetul tine cenaclu la Cafeneaua Fialkowski.
1891 Colaborare la "Revista literară". Continuă "idilele brutale".
1892 aprilie Tentativă de a iesi din umbră printr-o serie de conferinte la Ateneu. V. A. Ureche, solicitat în acest sens.
15 iunie-15 decembrie Reapare "Literatorul" (7 numere).
15 iulie Articol în "Literatorul" despre Poezia viitorului. Manifest simbolist.
1893 15 ianuarie-15 martie "Literatorul" (nr. 8-10).
15 aprilie "Literatorul" (nr. 11) are ca directori: "principesa" Maria D. Ghica si poetul.
28 decembrie Premiera piesei Saul, scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu. 1894 ianuarie-mai (?) Continuă "Literatorul" (trei numere).
1895 februarie (?) Reapare "Literatorul" (două numere).
martie Apare volumul de versuri Excelsior, dedicat lui Gr. M. Sturza, "Beizadea vitel". Numeroase dedicatii sustinătorilor săi materiali. Republică aci piesa Cuza-vodă, cu un adaos antidinastic.
noiembrie Recenzie ironică la Excelsior de I. L. Caragiale.
15 decembrie Lungă scrisoare-memoriu lui Gh. C. Cantacuzino, potentat liberal. Stil patetic solicitant.
1896 mai Amestec pasional în "afacerea" caterisirii mitropolitului Ghenadie, motiv de agitatie opozitionistă si antidinastică. Poetul vrea să ia cuvântul la o întrunire la "Dacia".
4 noiembrie Se naste Constantin-Hyacint, cel de al patrulea fiu. Viitor actor.
1897 1 ianuarie Încetează "Liga ortodoxă". Ghenadie capitulard în fata guvernului, campania îsi pierde obiectul. A doua editie din Excelsior. Apare volumul de versuri franceze Bronzes. Dedicatii românesti si străine. Exemplare omagiale expediate lui Pierre Loti, Josephin Peladan, Albert Mockel, Pierre Quillard etc. Recenzie în "Mercure de France".
1898 februarie Sosirea lui Sâr Peladan la Bucuresti. Macedonski si întreg cenaclul îi oferă o receptie zgomotoasă. Legătură personală cu ilustrul "mag" franco-asiro-babilonian.
aprilie Serbare literară în scopul tipăririi operelor. "Festivalul" devine tot mai mult unul din expedientele macedonskiene tipice. Publică pamfletul Falimentul clerului ortodox român.
1899 20 februarie Reapare "Literatorul"`.
ianuarie Discipolii proiectează o serbare comemorativă de 30 de ani de activitate literară. Familiarii cenaclului: M. Demetriad, Al. Obedenaru, C. Cantilli, D. Casselli, Russe-Admirescu, Dragomirescu-Ranu. În 1896, o scurtă perioadă, Tudor Arghezi si Gala Galaction. Cultul poetului, întretinut prin reviste obscure, moderniste: "Carmen" (1898), "Viata nouă" (1898), "Revista modernă" (1897-1901), "Pagini alese" (1903), "Paloda literară" (1904).
10 iunie Reaparitia "Literatorului" încetează.
1900-1901 Cenaclul, instalat la Cafeneaua Kubler, sfidează grupul de la "Semănătorul"`. Dintre adepti: Al. Bogdan-Pitesti, Stefan Petică, I. C. Săvescu, M. Demetriad, Al. Obedenaru, D Karnabatt, pictorul Stefan Luchian, Vermont, N. Petrescu.
1901 7 ianuarie Conferintă la Ateneu despre Romantism.
28 octombrie Apare primul număr din ziarul "Forta morală". Noi campanii vindicative împotriva lui I. L. Caragiale si a unor scriitori ardeleni. Izbucnirea "afacerii Caion".
decembrie Sprijin propagandistic acordat lui Caion. Se înscrie, împreună cu fratele său, ca apărător în procesul de calomnie intentat de I. L. Caragiale. Incepe să traducă Faust. Încercări de reapropiere de liberali, prin Spiru Haret, solicitat si financiar. Bolnav.
1902 ianuarie Atacurile necontrolate, pur pasionale, împotriva lui I. L. Caragiale continuă.
15 februarie Conferintă la Ateneu despre Teatru literatură. Fundează, cu Gr. Tocilescu, M. Demetriad, N. I. Apostolescu si Caion, Societatea oamenilor de litere, care devine Societatea oamenilor de litere si stunte din România. Apare Cartea de aur, culegere de schite si nuvele. Finantată, în parte, de Jean Th. Florescu, om politic si discipol literar al poetului în tinerete.
1903 27 aprilie Moare Maria Macedonski, mama poetului. Colaborare la ziarele "Românul" si "Observatorul". Articol-program (Spre ocultism) la revista "Hermes", scoasă de Al. Petroff. Zvonuri de expatriere.
1904 martie Reapare "Literatorul" (pe copertă totusi si "1903") Două numere.
20 octombrie Dezamăgit de liberali, poetul se înscrie în partidul conservator. Colaborare la "Liga conservatoare".
1904-1905 Frecventează "Cercul analelor". Interesat de noi debutanti. 1905 iunie Confirmat "cercetător de documente istorice cu privire la mănăstiri". Trecut în buget la Administratia Casei Bisericii.
iulie Colaborare la "Liga conservatoare".
1905-1906 Compozitia cenaclului modificată în parte prin noi seduceri: Al. I. Stamatiad, M. Cruceanu, E. Sperantia, Gr. Gregorian, M. Demetriad. Interior modest, transfigurat de poezie.
1 aprilie Confirmat prin decret "cercetător de documente istorice". Intuitii si cercetări diletante despre constitutia materiei, natura electricitătii, propagarea luminii în vid, consemnate în manuscrise sub titlul Paradaxe utopii stiintifice.
1907 ianuarie Scrie la "Viata izraelită".
6 martie Comunicare prezentată la "Societe astronomique de la France".
4 iulie Devine membru la "Societe astronomique de la France", la propunerea lui Camille Flammarion.
1908 martie-mai Planuri de plecare "definitivă", orgolioasă, din tară.
septembrie Scoate un număr unic din "Revista de critică si literatură".
1909 26 iulie-27 septembrie Scrie la "Biruinta" articole în chestiunea izraelită. Acceptă salarizări diverse în vederea plecării.
iulie Brevetează cu Cristea A. Simionescu, directorul "Biruintei", o inventie: un aparat de stins cosurile.
august-noiembrie Colaborare la "Vocea dreptătii". Gând de expatriere limpede exprimat (22 noiembrie).
13 septembrie Devine director la "Vocea dreptătii", editată de Mauriciu Schwartz.
1910 Apare "Revista clasică", număr unic. Actiuni de reclamă pentru lansarea inventiei lui Nikita: "sideful artificial".
august Proiect de plecare iminentă, "pentru totdeauna", în Franta, în vederea exploatării "epocalei" inventii. De asemenea, pentru lansarea piesei Le Fau?, de curând terminată. Aspiratii de glorie europeană.
4 octombrie Însotit de Nikita si Oreste, poetul pleacă la Paris. Ruta obisnuită, prin Italia.
25 decembrie Prima recunoastere critică a operei lui Macedonski. Notă elogioasă de Mihail Dragomirescu în "Convorbiri critice".
1912 februarie Elogiat de discipoli (Al. T. Stamatiad, M. Cruceanu) în "Rampa", cu prilejul anchetei literare despre literatura nouă. Nou prilej pentru admiratori de a-i repune numele în circulatie.
24 februarie I se ia un interviu, din tară, pentru "Rampa": D. Macedonski despre literatura română.
28 iunie In drum spre tară, din Laiz-Sigmaringen, trimite presei o scrisoare publică la moartea lui Caragiale, "superior lui Mark Twain".
iulie Reîntors acasă după o absentă de aproape doi ani.
octombrie Apare, cu sprijinullui Ion Pillat si Horia Furtună, volumul Flori sacre.
1913 În "Rampa" si "Flacăra" încercări sustinute de a-l readuce în literatură si în constiinta publică.
septembrie (început) Revenit în tară, prin Italia, cu escală la Venetia. La înapoiere, epocă de strălucire a cenaclului, str. Dorobanti 23. Ceremonial nocturn. "Tronul poetului." Daruri simbolice. Participanti: Oreste, Horia Furtună, Al. T. Stamatiad, Al. Dominic, Al. Mosoiu, G. Stratulat, M. Romanescu, I. Pavelescu, N. N. Hârjeu, G. Bacovia, N. Davidescu, I. Pillat, Tudor Vianu, Adrian Maniu, I. Peltz (în ultima fază).
1914 februarie-mai Colaborează la "Dreptatea", ziar liberal. Se pronuntă pentru neutralitate. Declaratii publice antifranceze. Restructurare a constiintei: Franta, "patria intelectualilor", i se pare în decadentă, iremediabil coruptă de spiritul burghez. Incepe să lucreze la versiunea românească a "marii epopei", Thalassa.
1915 Ia cuvântul la o întrunire progermană. Singularizarea face progrese.
27 septembrie Scoate "Cuvântul meu", zece numere, "organ al intelectualilor", foaie militantă în favoarea neutralitătii, evident progermană.
29 noiembrie "Cuvântul meu" îsi încetează aparitia. Mare izolare socială si morală. Derută interioară dureroasă.
iarna Atac grav de anghină pectorală.
1916 6 februarie Reapare la "Flacăra". Incepe să i se publice Thalassa, Marea epopee, versiunea română, refăcută, a lui Le calvaire de feu.
iunie Publică primul ciclu din Poema rondelurilor.
14-27 august Tine un jurnal intim, Războiul tării. Perioadă de mare febră interioară. "Caz" de constuntă.
august Începe să lucreze la Moariea lui Dante Alighieri, simbolizare a dramei propriei sale existente. Paralel, scrie si o versiune franceză.
1917 Mari lipsuri sub ocupatie.
1918 mai Pamflet literar, Zaherlina în contznuare, împotriva lui E. Lovinescu, 0. Taslăoanu, Ovid Densusianu si în genere contra ultimei serii de detractori. Spiritul inconformist, combativ, ireductibil, viu până la capăt.
29 iunie Reaparitia "Literatorului". Revista devine organul "grupării intelectuale". Sustine candidatura lui N. N. Hârjeu în alegerile pentru constituantă. Candidează si poetul, ambii fără succes. Din nou orientare progermană inoportună, lipsită de prudentă.
22 septembrie Moare Vladimir Macedonski, fratele poetului.
noiembrie Ovid Densusianu 11 propune membru al Academiei Române. Îi retrage candidatura când află de articolul poetului despre Feldmaresalul Mackenzen.
decembrie Reorientare patriotică după victorie. Entuziast "În preziva celeilalte Românii". Visuri grandioase de reconstructie natională, morală si materială.
1919 ianuarie-februarie Dezavuări neplăcute din partea unor discipoli. Atacat violent în presa nationalistă. Disculpări dramatice, sincere, în articolul Câteva cuvinte pentru dl. Iorga.
26 februarie Moartea Elenei Rallet-Slătineanu, mama Anei Macedonski, sotia poetului.
martie-decembrie Noi compuneri si publicări de Rondeluri. Scrie Mustrări postume către o generatie neîntelegătoare, testament spiritual, apărut postum. Boala de inimă face progrese.
1920 ianuarie-iulie Ultima serie de Rondeluri. Poetul compune cele din urmă versuri.
februarie Transcriere febrilă a operei în vederea "editiei definitive". Pensionat pentru limită de vârstă.
martie "Cazul Macedonski" dezbătut favorabil si în presă.
19 mai Încheie transcrierea si revizia poeziilor pentru editia "nec varietur".
iulie-august Numit de Octavian Goga, ministrul cultelor si artelor, sef de birou clasa I. Socotindu-se retrogradat, refuză demn această "ofensă".
septembrie Tintuit definitiv la pat.
14 noiembrie Apare în "Universul literar" ultima poezie tipărită de Macedonski în timpul vietii: Rondelul apei din ograda japonezului.
23 noiembrie Agonie. Consult medical decisiv.
23-24 noiembrie Pelerinaj emotionant de discipoli la patul muribundului.
24 noiembrie Poetul moare inhalând parfum de trandafiri, cerut cu aviditate.
27 noiembrie Înmormântarea poetului la Cimitirul Bellu.
Alexandru Vlahuta - Poezii publicate în periodice
D-şoarei G.
Ah! Cântă-mi mereu
Dorul
Cu-a ta mînă...
Omul
Dor de ducă
Pentru ochii tăi răpit-ai...
Şi mă-ntrebi...
Acrostih
Ochii strălucitori
Vierme fudul
La statua lui Ioan Eliade Rădulescu
Mă visasem într-un nor
Scrisoare cătră un bătrân
Dorul craiului Zaraf
Ţara de pripas
Sonet (Dar tu ţ-ei fi mai aducând aminte?...)
Când n-am ce scrie
Vis de-o clipă
În zile grele
Supt legea tunului
Fustă scurtă, ghete albe, buze roşii
Ah! Cântă-mi mereu
Dorul
Cu-a ta mînă...
Omul
Dor de ducă
Pentru ochii tăi răpit-ai...
Şi mă-ntrebi...
Acrostih
Ochii strălucitori
Vierme fudul
La statua lui Ioan Eliade Rădulescu
Mă visasem într-un nor
Scrisoare cătră un bătrân
Dorul craiului Zaraf
Ţara de pripas
Sonet (Dar tu ţ-ei fi mai aducând aminte?...)
Când n-am ce scrie
Vis de-o clipă
În zile grele
Supt legea tunului
Fustă scurtă, ghete albe, buze roşii
Alexandru Vlahuta - Poezii publicate în volume
Păcatul
Ieri, azi, mâine
Pe deal
Luna şi noaptea
Dormi în pace
La vatra rece
Din prag
Din trecut
Răspuns la o cronică rimată
La icoană
Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele)
Lui Eminescu
Sonet (Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă)
A mele visuri...
Sonet (Vuind s-azvârl şuvoaiele devale)
De la fereastră
Nu-i de-ajuns
Ce te uiţi cu ochii galeşi?
Pe albumul d-rei...
În amurg...
În pădure
Sonet (Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată)
Ce dor...
Melancolie
Delendum
Mamei
Cum curge vremea...
Ce fericiţi am fi-mpreună!
Iertare...
Linişte
Homo homini lupus
În fericire
Tot alte vremi...
Iulia Hasdeu
Profiluri
Unde ni sunt visătorii?
Vechilor ateneişti
Iubire
Sonet (Sunt zece ani. Ce curios îmi pare)
Tactică...
Sonet (Cât ne iubeam, şi cum credeam odată)
Sonet (A revenit frumoasa primăvară)
Vifor
Prima lecţie
Do ut des...
Icoane şterse
Ananghie
Par basme...
Vanitas
Pilde vechi...
Eternul cântec
Tu eşti poet
Nehotărâre...
În iuliu
În întuneric
Sonet (M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine)
Sonet (Din tot ce ne-a fost drag mai înainte)
Sonet (Câţi ochi frumoşi şi visători, poete)
Sonet (Vrăjit, tot şesul clocoteşte-n soare)
Sămănătorul
Partea cea mai bună...
Treci zi, treci noapte...
Sfântă muncă
Inter arma...
1907
Cuvântul
Nunquam ridenti
Dreptate
Slăvit e versul
Triumful aşteptării
Noapte de iarnă
Valuri
Christos a înviat
În mănăstire
Unui duşman
Eroilor martiri
Liga domnişoarelor romîne
Întreabă-te
Pocăinţă
Din depărtare
Ieri, azi, mâine
Pe deal
Luna şi noaptea
Dormi în pace
La vatra rece
Din prag
Din trecut
Răspuns la o cronică rimată
La icoană
Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele)
Lui Eminescu
Sonet (Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă)
A mele visuri...
Sonet (Vuind s-azvârl şuvoaiele devale)
De la fereastră
Nu-i de-ajuns
Ce te uiţi cu ochii galeşi?
Pe albumul d-rei...
În amurg...
În pădure
Sonet (Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată)
Ce dor...
Melancolie
Delendum
Mamei
Cum curge vremea...
Ce fericiţi am fi-mpreună!
Iertare...
Linişte
Homo homini lupus
În fericire
Tot alte vremi...
Iulia Hasdeu
Profiluri
Unde ni sunt visătorii?
Vechilor ateneişti
Iubire
Sonet (Sunt zece ani. Ce curios îmi pare)
Tactică...
Sonet (Cât ne iubeam, şi cum credeam odată)
Sonet (A revenit frumoasa primăvară)
Vifor
Prima lecţie
Do ut des...
Icoane şterse
Ananghie
Par basme...
Vanitas
Pilde vechi...
Eternul cântec
Tu eşti poet
Nehotărâre...
În iuliu
În întuneric
Sonet (M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine)
Sonet (Din tot ce ne-a fost drag mai înainte)
Sonet (Câţi ochi frumoşi şi visători, poete)
Sonet (Vrăjit, tot şesul clocoteşte-n soare)
Sămănătorul
Partea cea mai bună...
Treci zi, treci noapte...
Sfântă muncă
Inter arma...
1907
Cuvântul
Nunquam ridenti
Dreptate
Slăvit e versul
Triumful aşteptării
Noapte de iarnă
Valuri
Christos a înviat
În mănăstire
Unui duşman
Eroilor martiri
Liga domnişoarelor romîne
Întreabă-te
Pocăinţă
Din depărtare
Alexandru Vlahuta - Proză
România pitorească (1901)
Din trecutul nostru (1908)
Pictorul Grigorescu (1911)
Un an de luptă
Din trecutul nostru (1908)
Pictorul Grigorescu (1911)
Un an de luptă
Alexandru Vlahuta
Alexandru Vlahuta s-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleşeşti si a fost scriitor ,poet om de cultura.
Vlahuţă a murit la Bucureşti la 19 noiembrie 1919.
Casa in care a trait este astazi Muzeul Memorial "Alexandru Vlahuţă"..
Vlahuţă a murit la Bucureşti la 19 noiembrie 1919.
Casa in care a trait este astazi Muzeul Memorial "Alexandru Vlahuţă"..
George Toparceanu - Migdale amare (1928)
Prefaţă
Călimara
Cioara
Fum
Aeroplanul
Sonet estival
Albumul
Sonete pluvioase
La vânătoare
Decorul
Un iepure
Masa
La întoarcere
Octombrie
Noiembrie
Fantezie de toamnă
Primăvară
La Paşti
Un duel
Balada corbilor
Singur
În jurul unui divorţ
Dedicaţie
Gelozie
Populară
Toamna în parc
Balada unei stele mici
În Iaşi
Expunere de motive
Cocostârcul albastru
Poetul
Scrisoare
Ripostă
Bene merenti
Din periodice
Furtuna
Lacul
Vin’, iubito
Terţine
O noapte
Cărturăreasa
Păcatul
Scrisoare
Iubitei întristate
Nebunul
Somnul
Iubita
Din prag
Către chipul din oglindă
Chemare
Noapte în ploaie
Icoanei
1908
În taina nopţii
Înserarea
Împăcare
Vecina
Clipe de zbucium
Pruncul
Taina nopţii
Epitafuri
Cântec
Fata tristă
Ceasornicului meu
Eclipsă
Doleanţele unui cronicar teatral
De profundis
Poşta redacţiei
Scrisori iubite
Catrene improvizate
Portret
Şoapte
Fables microscopiques
Toto et l’auto
Le vaillant moucheron
Fable esquimaude
L’âne philosophe
Lumină
Acuarelă
Paragini...
Biografie
Martie
Singurătate
Vin ţigăncile la crâng...
Aprilie
Câţi ca voi!
Iepurele
Rândunelul
Postume
Catren
Zi de vară
Mi-a răsărit în suflet dorul...
Şoaptele nopţii
Cântec
Doamnei Aftalion
Doamnei Ermosa Aftalion
Catren
La neige
Le papillon
Şomerul
Proză
Bimbiriţichel
Fabule pentru copii
Bivolul şi coţofana
Întrebare şi răspuns
Boierul şi argatul
Leul deghizat
Fabule mici pentru oameni mari
Omul şi raţa
Doi prieteni
Cin' s-a fript cu ciorbă...
Văduva şi piticul
Măgarul în grevă
Microscopică
Plouă...
Romanţă în stil vechi
Din tren
Călimara
Cioara
Fum
Aeroplanul
Sonet estival
Albumul
Sonete pluvioase
La vânătoare
Decorul
Un iepure
Masa
La întoarcere
Octombrie
Noiembrie
Fantezie de toamnă
Primăvară
La Paşti
Un duel
Balada corbilor
Singur
În jurul unui divorţ
Dedicaţie
Gelozie
Populară
Toamna în parc
Balada unei stele mici
În Iaşi
Expunere de motive
Cocostârcul albastru
Poetul
Scrisoare
Ripostă
Bene merenti
Din periodice
Furtuna
Lacul
Vin’, iubito
Terţine
O noapte
Cărturăreasa
Păcatul
Scrisoare
Iubitei întristate
Nebunul
Somnul
Iubita
Din prag
Către chipul din oglindă
Chemare
Noapte în ploaie
Icoanei
1908
În taina nopţii
Înserarea
Împăcare
Vecina
Clipe de zbucium
Pruncul
Taina nopţii
Epitafuri
Cântec
Fata tristă
Ceasornicului meu
Eclipsă
Doleanţele unui cronicar teatral
De profundis
Poşta redacţiei
Scrisori iubite
Catrene improvizate
Portret
Şoapte
Fables microscopiques
Toto et l’auto
Le vaillant moucheron
Fable esquimaude
L’âne philosophe
Lumină
Acuarelă
Paragini...
Biografie
Martie
Singurătate
Vin ţigăncile la crâng...
Aprilie
Câţi ca voi!
Iepurele
Rândunelul
Postume
Catren
Zi de vară
Mi-a răsărit în suflet dorul...
Şoaptele nopţii
Cântec
Doamnei Aftalion
Doamnei Ermosa Aftalion
Catren
La neige
Le papillon
Şomerul
Proză
Bimbiriţichel
Fabule pentru copii
Bivolul şi coţofana
Întrebare şi răspuns
Boierul şi argatul
Leul deghizat
Fabule mici pentru oameni mari
Omul şi raţa
Doi prieteni
Cin' s-a fript cu ciorbă...
Văduva şi piticul
Măgarul în grevă
Microscopică
Plouă...
Romanţă în stil vechi
Din tren
George Toparceanu - Parodii originale (1916)
Homer: Chinurile lui Ulise
Al. Depărăţeanu: Vara la ţară...
Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul şi turcii
George Coşbuc: Ţiganii
Th. Speranţia: Câinele ovreiului
A. Mirea: Caleidoscop
O. Goga: Mucenicii
O. Goga: Vade retro...
I. Minulescu: Trei romanţe pentru mai târziu
M. Codreanu: Sonete parnasiene
Mircea Dem. Rădulescu: Nocturnă
I. U. Soricu: Închinare
Cincinat Pavelescu: Epigrame lui Nigrim
Nigrim lui Cincinat
Un anonim din Craiova lui Cincinat
Cincinat lui Nigrim & comp.
Adrian Maniu: Menajerie
N. Davidescu: din Cântarea Omului
O domnişoară de pension: Misterul nopţii
Un începător de talent: Apostrofe la lună
Otilia Cazimir: Vis alb
Otilia Cazimir: Strofa risipită
Otilia Cazimir: Ariciul
Demostene Botez: Prohod
Demostene Botez: Tristeţi provinciale
Demostene Botez: Cobe
Tudor Arghezi: Psalm
Tudor Arghezi: Menire
Tudor Arghezi: Utrenie
Tudor Arghezi: Blesteme
Bacilul lui Koch
Al. Depărăţeanu: Vara la ţară...
Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul şi turcii
George Coşbuc: Ţiganii
Th. Speranţia: Câinele ovreiului
A. Mirea: Caleidoscop
O. Goga: Mucenicii
O. Goga: Vade retro...
I. Minulescu: Trei romanţe pentru mai târziu
M. Codreanu: Sonete parnasiene
Mircea Dem. Rădulescu: Nocturnă
I. U. Soricu: Închinare
Cincinat Pavelescu: Epigrame lui Nigrim
Nigrim lui Cincinat
Un anonim din Craiova lui Cincinat
Cincinat lui Nigrim & comp.
Adrian Maniu: Menajerie
N. Davidescu: din Cântarea Omului
O domnişoară de pension: Misterul nopţii
Un începător de talent: Apostrofe la lună
Otilia Cazimir: Vis alb
Otilia Cazimir: Strofa risipită
Otilia Cazimir: Ariciul
Demostene Botez: Prohod
Demostene Botez: Tristeţi provinciale
Demostene Botez: Cobe
Tudor Arghezi: Psalm
Tudor Arghezi: Menire
Tudor Arghezi: Utrenie
Tudor Arghezi: Blesteme
Bacilul lui Koch
George Toparceanu - Balade vesele şi triste (1920)
Rapsodii de primăvară
Cântec
Balada morţii
Balada călătorului
Balada popii din Rudeni
Balada munţilor
Pastel
Rapsodii de vară
Broaştele
Acceleratul
Sfârşit de vară
Rapsodii de toamnă
Balada unui greier mic
Catrene
Manon şi Des Grieux
Balada chiriaşului grăbit
Noapte de mai
Noapte de iarnă
Singuri
În drum
Noapte de toamnă
Romanţă
Păinjiniş
Epilog
Distih eroic
Infernul
Cântec
Balada morţii
Balada călătorului
Balada popii din Rudeni
Balada munţilor
Pastel
Rapsodii de vară
Broaştele
Acceleratul
Sfârşit de vară
Rapsodii de toamnă
Balada unui greier mic
Catrene
Manon şi Des Grieux
Balada chiriaşului grăbit
Noapte de mai
Noapte de iarnă
Singuri
În drum
Noapte de toamnă
Romanţă
Păinjiniş
Epilog
Distih eroic
Infernul
George Toparceanu
George Toparceanu s-a născut la 21 martie 1886, la Bucureşti. Era cel de-al doilea copil al soţilor Ion si Paraschiva Topârceanu.
În 1893 a mers pentru prima oară la şcoală; una mărginaşă din Bucureşti.
Ultimele clase ale şcolii primare le-a făcut la Suici-Argeş, între anii 1895-1898. Tot atunci şi tot la Argeş au avut loc şi primele încercări literare.
În 1898 se înscrie la liceul "Matei Basarab" din Bucureşti de unde mai apoi, în 1901 se transferă la liceul "Sf. Sava".
Adevăratul său debut literar se produce în 1904, la revista umoristică; "Belgia Orientului".
Din 1905până în 1907 publică versuri sentimental-epigonice în revistele: "Duminica", "Revista noastră", "Revista ilustrată" şi altele.
Îşi incheie studiile liceale în 1906, după care se înscrie la Facultatea de drept, pe care însă nu o va termina.
Anul 1907 îl găseşte colaborator la "Viata literară si artistică", revistă condusă de George Coşbuc.
În 1909 părăseşte Facultatea de drept şi se înscrie la Facultatea de litere. Totodată publică în "Viaţa românească" şi, sporadic, în alte reviste.
Poeziile: «Noapte de mai», «Balada chiriasului grăbit» şi «Balada popii din Rădeni» le publică în 1910.
Se stabileşte la Iaşi (1911), unde devine secretar de redacţie la revista "Viaţa românească". Publică proză, poezii, cronici teatrale etc.
Se căsătoreşte cu Victoria Iuga (1912), în acelaşi an i s-a născut primul fiu, pe care l-a botezat cu numele Gheorghe.
Împreună cu M. Sevastos redactează revista "Teatrul" în 1912-1913, activitate întreruptă din cauza războiului balcanic, la care ia şi el parte.
Primele volume ale lui G. Topârceanu, «Balade vesele» şi «Parodii originale», apar abia în 1916.
În 1918 colaborează la ziarul "Lumina" al lui Constantin Stere (Bucureşti). Publică «Balada morţii» şi «Note memorialistice». Un an mai târziu, 1919, se întoarce la Iaşi. În colaborare cu Mihail Sadoveanu redactează revista «Însemnări literare». Publică «Balada munţilor» şi «Rapsodii de toamnă».
Volumul: «Balade vesele si triste» apare un an ami târziu: 1920 ca în 1921 să-i apară ediţia a II-a a Parodiilor originale, care va fi republicat în 1927 (ediţia a III-a).
În 1926 George Topârceanu devine laureat al Premiului naţional de poezie. La 7 mai, acelaşi an, este numit director al Teatrului Naţional din Chişinău.
Volumele: «Migdale amare» (prima ediţie) şi «Balade vesele şi triste» (ediţia a III-a), îi apar în 1928. Doi ani mai târziu (1930) este numit inspector general teatral pentru Moldova.
«Balade vesele si triste» apar în a IV-a ediţie în anul 1931. Un an mai târziu, 1932, apare a IV-a ediţie a Parodiilor originale.
În 1933 rosteşte la Bucureşti conferinţa: «Cum am devenit moldovan?» iar la Iaşi, doi ani mai târziu o conferinţă asemănătoare, intitulată: «Cum am devenit ieşean?».
Este ales membru corespondent al Academiei Române în 1936, an în care îi apare volumul: «Pirin-Planina».
La 7 mai, 1937 la Iaşi, se stinge din viaţă răpus de cancer la ficat. Este înmormântat în cimitirul «Eternitatea», din Iaşi.
În 1893 a mers pentru prima oară la şcoală; una mărginaşă din Bucureşti.
Ultimele clase ale şcolii primare le-a făcut la Suici-Argeş, între anii 1895-1898. Tot atunci şi tot la Argeş au avut loc şi primele încercări literare.
În 1898 se înscrie la liceul "Matei Basarab" din Bucureşti de unde mai apoi, în 1901 se transferă la liceul "Sf. Sava".
Adevăratul său debut literar se produce în 1904, la revista umoristică; "Belgia Orientului".
Din 1905până în 1907 publică versuri sentimental-epigonice în revistele: "Duminica", "Revista noastră", "Revista ilustrată" şi altele.
Îşi incheie studiile liceale în 1906, după care se înscrie la Facultatea de drept, pe care însă nu o va termina.
Anul 1907 îl găseşte colaborator la "Viata literară si artistică", revistă condusă de George Coşbuc.
În 1909 părăseşte Facultatea de drept şi se înscrie la Facultatea de litere. Totodată publică în "Viaţa românească" şi, sporadic, în alte reviste.
Poeziile: «Noapte de mai», «Balada chiriasului grăbit» şi «Balada popii din Rădeni» le publică în 1910.
Se stabileşte la Iaşi (1911), unde devine secretar de redacţie la revista "Viaţa românească". Publică proză, poezii, cronici teatrale etc.
Se căsătoreşte cu Victoria Iuga (1912), în acelaşi an i s-a născut primul fiu, pe care l-a botezat cu numele Gheorghe.
Împreună cu M. Sevastos redactează revista "Teatrul" în 1912-1913, activitate întreruptă din cauza războiului balcanic, la care ia şi el parte.
Primele volume ale lui G. Topârceanu, «Balade vesele» şi «Parodii originale», apar abia în 1916.
În 1918 colaborează la ziarul "Lumina" al lui Constantin Stere (Bucureşti). Publică «Balada morţii» şi «Note memorialistice». Un an mai târziu, 1919, se întoarce la Iaşi. În colaborare cu Mihail Sadoveanu redactează revista «Însemnări literare». Publică «Balada munţilor» şi «Rapsodii de toamnă».
Volumul: «Balade vesele si triste» apare un an ami târziu: 1920 ca în 1921 să-i apară ediţia a II-a a Parodiilor originale, care va fi republicat în 1927 (ediţia a III-a).
În 1926 George Topârceanu devine laureat al Premiului naţional de poezie. La 7 mai, acelaşi an, este numit director al Teatrului Naţional din Chişinău.
Volumele: «Migdale amare» (prima ediţie) şi «Balade vesele şi triste» (ediţia a III-a), îi apar în 1928. Doi ani mai târziu (1930) este numit inspector general teatral pentru Moldova.
«Balade vesele si triste» apar în a IV-a ediţie în anul 1931. Un an mai târziu, 1932, apare a IV-a ediţie a Parodiilor originale.
În 1933 rosteşte la Bucureşti conferinţa: «Cum am devenit moldovan?» iar la Iaşi, doi ani mai târziu o conferinţă asemănătoare, intitulată: «Cum am devenit ieşean?».
Este ales membru corespondent al Academiei Române în 1936, an în care îi apare volumul: «Pirin-Planina».
La 7 mai, 1937 la Iaşi, se stinge din viaţă răpus de cancer la ficat. Este înmormântat în cimitirul «Eternitatea», din Iaşi.
Bibliografia: Mihail Eminescu
Venere e Madonna (1870)
L'astro e Doina (1883)
Venezia (1885)
Angelo e demone (1870)
Vita (1879)
Glossa (1883)
Lucifero (1883)
L'imperatore e il proletariato (1874)
Il principe azzurro della lacrima (1870)
Il povero Dionigi (1872)
Genio solitario (pubbl.1904)
Poesie (pubbl.1939)
L'astro e Doina (1883)
Venezia (1885)
Angelo e demone (1870)
Vita (1879)
Glossa (1883)
Lucifero (1883)
L'imperatore e il proletariato (1874)
Il principe azzurro della lacrima (1870)
Il povero Dionigi (1872)
Genio solitario (pubbl.1904)
Poesie (pubbl.1939)
Mihail Eminescu
Si chiamava in realtà Mihail Eminovici. Nato a Botomani il 15 gennaio 1850, fece un irregolare periodo di studi, che interruppe più volte per seguire compagnie teatrali. Assunse vari e mal compensati incarichi di insegnante, bibliotecario, redattore di giornali. Ricoverato in una clinica psichiatrica a Bucarest, vi morì nel 1889 (il 15 giugno) ucciso da un compagno.
Le sue poesie rimasero in gran parte inedite fino al 1939. Un certo numero fu pubblicato quando era ancora vivo sulla rivista «Convorbiri literare»: tra esse: Venere e Madonna (1870), L'astro e Doina (1883), Venezia (1885). Le sue composizioni più importanti sono legate alle concezioni che contrappongono bene e male: Angelo e demone (1870), Vita (1879), Glossa (1883), Lucifero (1883). E alle posizioni politiche progressiste assunte da Eminescu: L'imperatore e il proletariato (1874).
Tra le opere in prosa sono da ricordare i racconti fantastici: Il principe azzurro della lacrima (1870), e Il povero Dionigi (1872). E il romanzo Genio solitario, opera giovanile pubblicata postuma nel 1904.
Al centro dell'opera di Eminescu, formatosi sui pensatori tedeschi, e soprattutto su Schopenhauer, è il contrasto tra una concezione pessimistica della vita, sentita come inutile lotta contro l'immutabilità dell'eterno, e una fede appassionata nel popolo, nelle sue origini e nelle sue tradizioni. Questo contrasto risulta attenuato se non superato di fatto, nella sua poesia maggiore: qui Eminescu rielaborò temi e forme della letteratura popolare, per primo utilizzando i dialetti romeni e elevandoli a dignità di lingua d'arte. E’ considerato il maggiore rappresentante del romanticismo romeno.
Le sue poesie rimasero in gran parte inedite fino al 1939. Un certo numero fu pubblicato quando era ancora vivo sulla rivista «Convorbiri literare»: tra esse: Venere e Madonna (1870), L'astro e Doina (1883), Venezia (1885). Le sue composizioni più importanti sono legate alle concezioni che contrappongono bene e male: Angelo e demone (1870), Vita (1879), Glossa (1883), Lucifero (1883). E alle posizioni politiche progressiste assunte da Eminescu: L'imperatore e il proletariato (1874).
Tra le opere in prosa sono da ricordare i racconti fantastici: Il principe azzurro della lacrima (1870), e Il povero Dionigi (1872). E il romanzo Genio solitario, opera giovanile pubblicata postuma nel 1904.
Al centro dell'opera di Eminescu, formatosi sui pensatori tedeschi, e soprattutto su Schopenhauer, è il contrasto tra una concezione pessimistica della vita, sentita come inutile lotta contro l'immutabilità dell'eterno, e una fede appassionata nel popolo, nelle sue origini e nelle sue tradizioni. Questo contrasto risulta attenuato se non superato di fatto, nella sua poesia maggiore: qui Eminescu rielaborò temi e forme della letteratura popolare, per primo utilizzando i dialetti romeni e elevandoli a dignità di lingua d'arte. E’ considerato il maggiore rappresentante del romanticismo romeno.
marți, 10 martie 2009
Povestea iepurasiilor
In timpuri indepartate, la marginea unei paduri, traiau doi iepurasi bondoci, Ţup si Ţop . Ţup era un baietel nazdravan si curajos si daca nu ar fi avut urechiusele mai inchise la culoare, cu greu ar fi putut fi deosebit de prietena lui.
In vremurile acelea stravechi, iepurasii nu erau fricosi, nu aveau nici urechile si nici picioarele din spate mai lungi, seamanau mai degraba cu harciogii din ziua de astazi.
Erau zile magice de primavara, in care soarele prindea puteri si incalzea aerul facand parca dintr-o data ierburile sa rasara, iar zapada sa se retraga inspre crestele inalte ale muntilor.
Iepurasii se harjoneau cat era ziua de lunga la liziera padurii, fara grija zilei de maine, deoarece vegetatia luxurianta le oferea o multime de bunatati pentu a– si potoli foamea.
Muschiul gros, de sub tufa de paducel unde isi facusera adapost, era pufos si racoros si seara, franti de oboseala dupa atata joaca, se cuibareau si adormeau cat ai zice peste.
In decurs de cateva zile cunoscusera si se imprietenisera cu o multime de animalute zglobii de prin vecini si, impreuna, inventasera jocuri nastrusnice care le ocupau aproape tot timpul. Intr-una din zile, cum se zbenguiau ei asa, Ţop auzi un scancet in iarba inalta si se apropie, tiptil, crezand ca e vorba de o ghidusie pusa la cale de unul din noii ei prieteni. Cand colo, ce sa vezi, era o creatura mica si verde, cu ochi mari, bulbucati, care palngea de mama focului.
- Cine esti, cum te cheama si, mai ales, de ce plangi tu atat de tare? Intreba Ţop, privind curioasa creatura ciudata.
- _Sunt broscuta Oac si plang pentru ca o pasare rea, cu cioc lung si rosu m-a furat de langa mama mea si nu stiu cum as putea sa ajung inapoi, acasa.
- Dar unde locuiesti tu? intreba Ţop, din ce in ce mai curioasa.
- La Balta cu Papura locuiesc si tot ce pot sa-ti spun despre balta asta, e ca se afla langa Stejarul Argintiu, hohoti Oac. Si daca nu o sa ajung repede inapoi la apa, langa mamica mea, o sa mi se usuce pielea si o sa mor.
Ţop statu putin pe ganduri, se uita cu jind la prietenii ei care se jucau chicotind, apoi se ridica pe varful labutelor din spate si privi in zare, pana dadu cu ochii de un stejar maiestuos, a carui frunza sclipea sub atingerea razelor de soare.
- Ala trebuie sa fie Stejarul Argintiu, isi zise Ţop in gand, mi se pare tare departe, cu siguranta o sa se intunece pana reusesc sa ma intorc si o sa pierd intreaga zi de joaca impreuna cu prietenii mei. Ei, o sa se descurce cumva broscuta, mai bine raman la joaca, isi spuse Ţop, intorcand spatele broscutei.
Oac era tare speriata, dar nu indrazni sa mai isiste si suspina din adancul sufletului, prevazandu-si sfarsitul aproape si blestemand clipa in care s-a indepartat de mamica ei, ignorandu-i sfatul. Se vede treaba ca Ţop nu avea un suflet meschin, pentru ca se opri la jumatatea drumului si mai cugeta putin.
- Daca Oac o sa pateasca o nenorocire nu o sa-mi mai gasesc linistea , broscuta asta are mare nevoie de ajutor chiar acum, in fond si la urma urmei si maine este o zi in care o sa ma pot juca cu prietenii, de la rasaritul pana la apusul soarelui. Am s-o ajut pe Oac, dar nu o sa spun nimanui, nimic, nici nu o sa bage de seama ca lipsesc.
- Bine, am sa te duc acasa, zise solemn Ţop si o indemna pe broscuta sa sara pe umarul ei, pentru a putea ajunge mai repede si alergand cat o tineau picioarele, parcurse in fuga drumul pana la Balta cu Papura. Oac era foarte fericita de sansa nesperata care i se ivise si isi promise solemn ca de azi inainte o sa asculte intotdeauna de sfatul mamei si nu o sa se mai indeprteze de casa. Pentru ca era fericita si pentru a face drumul mai putin plicticos, Oac canta din toti rarunchii cel mai frumos cantec pe care il stia. Ma rog, cantecul nu era tocmai pe placul iepuritei, dar ce mai putea ea sa faca. O promisiune facuta trebuie neaparat respectata, isi zise Ţop in gand si continua drumul voiniceste, in speranta ca v-a mai prinde macar un ceas de joaca la liziera padurii.
Ajunsa in apropierea lacului, Oac isi zari mama pe o frunza de papura, privind ingandurata in zare.
Mare a fost bucuria brostei cand si-a revazut copila si nu stiu cum sa-i mai multumeasca iepuritei.
- Uite, eu sunt Regina Baltii cu Papura si Oac esti fiica mea. Pentru ca mi-ai adus-o inapoi teafara si nevatamata , o sa-ti daruiesc un fluier fermecat. Cand o sa ai nevoie de ajutor, fluiera si eu am sa apar cat ai clipi. Dar trebuie sa ai grija si sa ma chemi doar atunci cand esti in mare necaz si nu o sa te poti descurca singura, pentru ca o sa te ajut doar de trei ori.
Aceste cuvinte fiind spuse, ii darui iepuritei fluierul si disparu cat ai clipi. Nici Ţop nu statu mult pe ganduri, puse fluierul dupa ureche si la fel de repede cum venise, facu drumul inapoi. Ţup, care intre timp remarcase disparitia prietenei lui, o cauta speriat si o certa foarte tare pentru ca plecase atat de departe fara sa anunte pe nimeni. Seara, in culcusul de muschi, Ţop ii povesti intamplarea si ii arata foarte mandra fluierul fermecat. Ţup il privi cu neincredere si rase batjocoritor.
- Dar asta nu e decat un pipirig nenorocit, ce puteri magice crezi tu ca are? Te-a pacalit brosca, auzi la ea, Regina Baltii cu Papura, hohoti Ţup.Uite, am sa-ti demonstrez ca nu e decat un fir obisnuit de pipirig si inainte ca Ţop sa mai poata spune un cuvant, sulfa in fluier.
Intr-adevar, nu se intimpla nimic si Ţop se intrisa tare. De ce sa fi vrut Regina Brosca sa o pacaleasca, in fond si la urma urmei, ea nu ii ceruse nimic in schimbul gestului, il facuse fara nici un interes, doar de dragul micutei Oac. Atat de trista era iepurita incat nici nu reusi sa adoarma si, indata ce Ţup se lasa purtat pe aripile visului, incerca si ea puterile fluierului. Intr-o clipita se trezi langa ea cu Regina Broasca, imbracata intr-o camasa de noapte tesuta din matasea broastei , dar purtandu-si tantosa coroana pe cap.
- Cu ce pot sa te ajut , draga Ţop? Intreba Regina somnoroasa si nedumerita.
Rusinata, Ţop nu indrazni sa-i spuna Reginei toata povestea si, abia auzit, marturisi ca nu a vrut decat sa incerce puterea fluierului fermecat.
- Destul de rau, mormai nemultumita Regina Baltii de Papura, uite, ai irosit in zadar una din sanse. Pe viitor sa fi mult mai atenta si sa stii ca fluierul are puteri doar in labutele tale. Apoi disparu ca prin farmec.
Ţop puse cu grija firul de pipirig la pastrare si adormi fericita langa prietenul ei.
A doua zi, dupa ce au rontait la micul dejun cativa lastari plini de seva, foarte hranitori si cateva flori de nalba, ca desert, au pornit fericiti la joaca, uitand intimplarea zilei precedente.
Intr-o alta zi, in timp ce facea o plimbare la marginea padurii, in cautare de bunatati, Ţop gasi un ou. Se uita nedumerita in stanga si in dreapta incercand sa isi dea seama cine l-a pierdut acolo. Si pentru ca nu vazu pe nimeni, prinse oul cu mare grija intre labute si tot topaind, pe picioarele din spate, intreba in dreapta si si-n stanga, daca nu recunoaste cineva oul.
La un momend dat auzi niste zgomote si ridicand privirea, o vazu pe Doamna Ciocanitoare:
_Buna ziua, doamna Ciocanitoare, nu stiti dumneavoastra, cumva, cine a pierdut acest ou in iarba?
Ciocanitoare, vadit deranjata de intrebare, privi intr-o doara spre iepurita si , Doamne!! cat pe ce sa cada din copac de uimire, era chiar oul ei. Dar cum ajunsese in iarba? Probabil vreun ticalos de sarpe il impinsese jos din cuibar. Fericita nevoie mare, Doamna Ciocanitoare recupera oul din labutele iepuritei si ii darui acesteia o pana rosie, din motul pe care il purta cu multa mandrie in varful capului.
- Uite, ai aici o pana fermecata, daca o sa ai vreodata nevoie de ajutor, sufla peste ea si eu o sa vin indata. Dar ai mare grija, o sa te ajut doar de doua ori, deci nu irosi ocaziile.
- Asta e mult mai zgarcita ca Regina Broasca, isi zise Ţop in gand, dar nu are nici o importanta, in fond nu am facut gestul pentru a fi rasplatita.
Zilele treceau, animalutele cresteau si se faceau tot mai frumoase iar jocurile deveneau tot mai atractive . Intr-o zi, in timp ce jucau fata-ascunselea, Ţop isi gasi sa se ascunda dupa trunchiul unui copac. Cum pandea ea acolo, ca nu cumva sa fie descoperita prima, se trezi cu o izbitura zdaravana in crestetul capului. Aproape nu mai vazu bine din cauza loviturii, dar nu zise nimic.
- Ups!! se auzi o voce grava de undeva, de deasupra. Ţop ridica ochii si o zari pe Doamna Bufnita, cu ochelarii ei mari si rotunzi.
- Scuze, zise Bufnita, am atipit si mi-a cazut cartea din mana. Esti atat de draguta sa-mi dai cartea inapoi?
Ţop, inca naucita de lovitura primita, ridica cartea groasa de jos si i-o dadu Bufnitei, nu inainte de a citi pe coperta denumirea cartii atat grea si ascutita. “Legile padurii”, asa se numea cartea.
Pe masura ce treceau zilele, animalele-parinti adunau tot mai multa hrana si o puneau la pastrare in casutele lor si Ţop, mai curioasa din fire, remarca lucrul asta. Intr-una din seri ii impartasi prietenului ei, obeservatia, dar acesta facu mare haz pe seama ei.
- La ce bun sa adunam hrana in culcus , tu nu vezi ca e plin campul si padurea de bunatati? Astia sunt niste netoti nesatui, de-aia aduna hrana.
Rase si Ţop de propria-i naivitate, intr-adevar nu trebuia sa faci altceva decat sa intinzi labuta si puteai pregati masa cea mai imbelsugata. La ce bun sa faci provizii? Ah! Ce noroc pe capul ei sa aiba un prieten atat de intelept, isi mai spuse Ţop inainte sa spuna rugaciunea de seara si adormi fericita.
Fiind primul lor an de viata, iepurasii nu aveau de unde sa stie ca, dupa zilele calduroase si imbelsugate, urmeaza iarna plina de surprize urate.
Despre peripetiile lor din acea iarna o sa aflam intr-o alta seara.
Noapte buna, copii!
In vremurile acelea stravechi, iepurasii nu erau fricosi, nu aveau nici urechile si nici picioarele din spate mai lungi, seamanau mai degraba cu harciogii din ziua de astazi.
Erau zile magice de primavara, in care soarele prindea puteri si incalzea aerul facand parca dintr-o data ierburile sa rasara, iar zapada sa se retraga inspre crestele inalte ale muntilor.
Iepurasii se harjoneau cat era ziua de lunga la liziera padurii, fara grija zilei de maine, deoarece vegetatia luxurianta le oferea o multime de bunatati pentu a– si potoli foamea.
Muschiul gros, de sub tufa de paducel unde isi facusera adapost, era pufos si racoros si seara, franti de oboseala dupa atata joaca, se cuibareau si adormeau cat ai zice peste.
In decurs de cateva zile cunoscusera si se imprietenisera cu o multime de animalute zglobii de prin vecini si, impreuna, inventasera jocuri nastrusnice care le ocupau aproape tot timpul. Intr-una din zile, cum se zbenguiau ei asa, Ţop auzi un scancet in iarba inalta si se apropie, tiptil, crezand ca e vorba de o ghidusie pusa la cale de unul din noii ei prieteni. Cand colo, ce sa vezi, era o creatura mica si verde, cu ochi mari, bulbucati, care palngea de mama focului.
- Cine esti, cum te cheama si, mai ales, de ce plangi tu atat de tare? Intreba Ţop, privind curioasa creatura ciudata.
- _Sunt broscuta Oac si plang pentru ca o pasare rea, cu cioc lung si rosu m-a furat de langa mama mea si nu stiu cum as putea sa ajung inapoi, acasa.
- Dar unde locuiesti tu? intreba Ţop, din ce in ce mai curioasa.
- La Balta cu Papura locuiesc si tot ce pot sa-ti spun despre balta asta, e ca se afla langa Stejarul Argintiu, hohoti Oac. Si daca nu o sa ajung repede inapoi la apa, langa mamica mea, o sa mi se usuce pielea si o sa mor.
Ţop statu putin pe ganduri, se uita cu jind la prietenii ei care se jucau chicotind, apoi se ridica pe varful labutelor din spate si privi in zare, pana dadu cu ochii de un stejar maiestuos, a carui frunza sclipea sub atingerea razelor de soare.
- Ala trebuie sa fie Stejarul Argintiu, isi zise Ţop in gand, mi se pare tare departe, cu siguranta o sa se intunece pana reusesc sa ma intorc si o sa pierd intreaga zi de joaca impreuna cu prietenii mei. Ei, o sa se descurce cumva broscuta, mai bine raman la joaca, isi spuse Ţop, intorcand spatele broscutei.
Oac era tare speriata, dar nu indrazni sa mai isiste si suspina din adancul sufletului, prevazandu-si sfarsitul aproape si blestemand clipa in care s-a indepartat de mamica ei, ignorandu-i sfatul. Se vede treaba ca Ţop nu avea un suflet meschin, pentru ca se opri la jumatatea drumului si mai cugeta putin.
- Daca Oac o sa pateasca o nenorocire nu o sa-mi mai gasesc linistea , broscuta asta are mare nevoie de ajutor chiar acum, in fond si la urma urmei si maine este o zi in care o sa ma pot juca cu prietenii, de la rasaritul pana la apusul soarelui. Am s-o ajut pe Oac, dar nu o sa spun nimanui, nimic, nici nu o sa bage de seama ca lipsesc.
- Bine, am sa te duc acasa, zise solemn Ţop si o indemna pe broscuta sa sara pe umarul ei, pentru a putea ajunge mai repede si alergand cat o tineau picioarele, parcurse in fuga drumul pana la Balta cu Papura. Oac era foarte fericita de sansa nesperata care i se ivise si isi promise solemn ca de azi inainte o sa asculte intotdeauna de sfatul mamei si nu o sa se mai indeprteze de casa. Pentru ca era fericita si pentru a face drumul mai putin plicticos, Oac canta din toti rarunchii cel mai frumos cantec pe care il stia. Ma rog, cantecul nu era tocmai pe placul iepuritei, dar ce mai putea ea sa faca. O promisiune facuta trebuie neaparat respectata, isi zise Ţop in gand si continua drumul voiniceste, in speranta ca v-a mai prinde macar un ceas de joaca la liziera padurii.
Ajunsa in apropierea lacului, Oac isi zari mama pe o frunza de papura, privind ingandurata in zare.
Mare a fost bucuria brostei cand si-a revazut copila si nu stiu cum sa-i mai multumeasca iepuritei.
- Uite, eu sunt Regina Baltii cu Papura si Oac esti fiica mea. Pentru ca mi-ai adus-o inapoi teafara si nevatamata , o sa-ti daruiesc un fluier fermecat. Cand o sa ai nevoie de ajutor, fluiera si eu am sa apar cat ai clipi. Dar trebuie sa ai grija si sa ma chemi doar atunci cand esti in mare necaz si nu o sa te poti descurca singura, pentru ca o sa te ajut doar de trei ori.
Aceste cuvinte fiind spuse, ii darui iepuritei fluierul si disparu cat ai clipi. Nici Ţop nu statu mult pe ganduri, puse fluierul dupa ureche si la fel de repede cum venise, facu drumul inapoi. Ţup, care intre timp remarcase disparitia prietenei lui, o cauta speriat si o certa foarte tare pentru ca plecase atat de departe fara sa anunte pe nimeni. Seara, in culcusul de muschi, Ţop ii povesti intamplarea si ii arata foarte mandra fluierul fermecat. Ţup il privi cu neincredere si rase batjocoritor.
- Dar asta nu e decat un pipirig nenorocit, ce puteri magice crezi tu ca are? Te-a pacalit brosca, auzi la ea, Regina Baltii cu Papura, hohoti Ţup.Uite, am sa-ti demonstrez ca nu e decat un fir obisnuit de pipirig si inainte ca Ţop sa mai poata spune un cuvant, sulfa in fluier.
Intr-adevar, nu se intimpla nimic si Ţop se intrisa tare. De ce sa fi vrut Regina Brosca sa o pacaleasca, in fond si la urma urmei, ea nu ii ceruse nimic in schimbul gestului, il facuse fara nici un interes, doar de dragul micutei Oac. Atat de trista era iepurita incat nici nu reusi sa adoarma si, indata ce Ţup se lasa purtat pe aripile visului, incerca si ea puterile fluierului. Intr-o clipita se trezi langa ea cu Regina Broasca, imbracata intr-o camasa de noapte tesuta din matasea broastei , dar purtandu-si tantosa coroana pe cap.
- Cu ce pot sa te ajut , draga Ţop? Intreba Regina somnoroasa si nedumerita.
Rusinata, Ţop nu indrazni sa-i spuna Reginei toata povestea si, abia auzit, marturisi ca nu a vrut decat sa incerce puterea fluierului fermecat.
- Destul de rau, mormai nemultumita Regina Baltii de Papura, uite, ai irosit in zadar una din sanse. Pe viitor sa fi mult mai atenta si sa stii ca fluierul are puteri doar in labutele tale. Apoi disparu ca prin farmec.
Ţop puse cu grija firul de pipirig la pastrare si adormi fericita langa prietenul ei.
A doua zi, dupa ce au rontait la micul dejun cativa lastari plini de seva, foarte hranitori si cateva flori de nalba, ca desert, au pornit fericiti la joaca, uitand intimplarea zilei precedente.
Intr-o alta zi, in timp ce facea o plimbare la marginea padurii, in cautare de bunatati, Ţop gasi un ou. Se uita nedumerita in stanga si in dreapta incercand sa isi dea seama cine l-a pierdut acolo. Si pentru ca nu vazu pe nimeni, prinse oul cu mare grija intre labute si tot topaind, pe picioarele din spate, intreba in dreapta si si-n stanga, daca nu recunoaste cineva oul.
La un momend dat auzi niste zgomote si ridicand privirea, o vazu pe Doamna Ciocanitoare:
_Buna ziua, doamna Ciocanitoare, nu stiti dumneavoastra, cumva, cine a pierdut acest ou in iarba?
Ciocanitoare, vadit deranjata de intrebare, privi intr-o doara spre iepurita si , Doamne!! cat pe ce sa cada din copac de uimire, era chiar oul ei. Dar cum ajunsese in iarba? Probabil vreun ticalos de sarpe il impinsese jos din cuibar. Fericita nevoie mare, Doamna Ciocanitoare recupera oul din labutele iepuritei si ii darui acesteia o pana rosie, din motul pe care il purta cu multa mandrie in varful capului.
- Uite, ai aici o pana fermecata, daca o sa ai vreodata nevoie de ajutor, sufla peste ea si eu o sa vin indata. Dar ai mare grija, o sa te ajut doar de doua ori, deci nu irosi ocaziile.
- Asta e mult mai zgarcita ca Regina Broasca, isi zise Ţop in gand, dar nu are nici o importanta, in fond nu am facut gestul pentru a fi rasplatita.
Zilele treceau, animalutele cresteau si se faceau tot mai frumoase iar jocurile deveneau tot mai atractive . Intr-o zi, in timp ce jucau fata-ascunselea, Ţop isi gasi sa se ascunda dupa trunchiul unui copac. Cum pandea ea acolo, ca nu cumva sa fie descoperita prima, se trezi cu o izbitura zdaravana in crestetul capului. Aproape nu mai vazu bine din cauza loviturii, dar nu zise nimic.
- Ups!! se auzi o voce grava de undeva, de deasupra. Ţop ridica ochii si o zari pe Doamna Bufnita, cu ochelarii ei mari si rotunzi.
- Scuze, zise Bufnita, am atipit si mi-a cazut cartea din mana. Esti atat de draguta sa-mi dai cartea inapoi?
Ţop, inca naucita de lovitura primita, ridica cartea groasa de jos si i-o dadu Bufnitei, nu inainte de a citi pe coperta denumirea cartii atat grea si ascutita. “Legile padurii”, asa se numea cartea.
Pe masura ce treceau zilele, animalele-parinti adunau tot mai multa hrana si o puneau la pastrare in casutele lor si Ţop, mai curioasa din fire, remarca lucrul asta. Intr-una din seri ii impartasi prietenului ei, obeservatia, dar acesta facu mare haz pe seama ei.
- La ce bun sa adunam hrana in culcus , tu nu vezi ca e plin campul si padurea de bunatati? Astia sunt niste netoti nesatui, de-aia aduna hrana.
Rase si Ţop de propria-i naivitate, intr-adevar nu trebuia sa faci altceva decat sa intinzi labuta si puteai pregati masa cea mai imbelsugata. La ce bun sa faci provizii? Ah! Ce noroc pe capul ei sa aiba un prieten atat de intelept, isi mai spuse Ţop inainte sa spuna rugaciunea de seara si adormi fericita.
Fiind primul lor an de viata, iepurasii nu aveau de unde sa stie ca, dupa zilele calduroase si imbelsugate, urmeaza iarna plina de surprize urate.
Despre peripetiile lor din acea iarna o sa aflam intr-o alta seara.
Noapte buna, copii!
Povestea castanelor
La marginea unei paduri dese de brad se ratacise un castan care isi infipsese radacinile aici, unde soarele batea mai tare si ploaia ii spala mai usor crengile si frunzele. Desi era tinar, avea o coroana destul de frumoasa si bogata, incit umbra lui placuta imbia la odihna pe oarecare trecator ce ratacea cumva pe acolo.
Tatal lui, castanul cel batrin, ii povestise lucruri minunate despre neamul castanilor. Bunaoara, ii spusese ca se facuse asa frumos, mare si puternic dintr-o castana mica ingropata in pamint, ca florile de castan sunt roz-albe, inflorite ca niste rochite puse una peste alta, cu margini de danteluta. Ii mai spusese ca florile stau in sus, intocmai ca luminarile de la pomul de iarna, ca din flori ies castane si cite si mai cite lucruri alese care-i placeau si pe care dorea sa le vada cit mai repede. Dar ce pacat, era prea tinar! In serile calde, cand vintul ii mingaia frunzele verzi, late si crestate adinc, de parca erau niste palme intinse, el se gindea cu bucurie la timpul cand va ajunge sa vada aceste lucruri minunate. Fosnindu-si frunzele, spunea:
- „Pe fetitele mele le voi numi castane, am sa le dau numele meu." Si asa facu.
Trecura citeva primaveri si, in sfirsit, veni o primavara calda, cu ploi destule si el inmuguri, apoi infrunzi si... ce sa vezi? intr-o dimineata castanul se scula cu noaptea in cap, fiindca cineva nu-l lasa sa doarma.
- „Scoala taticule si sa vezi ce frumoase suntem. Ne-ai asteptat mult si acuma dormi?"
Castanul, somnoros, nu pricepu ce se intimpla, privi in toate partile, scotoci printre frunze, mai dadu la o parte niste crengi si auzi un chicotit.
- „Hi, hi, hi ce nu ne vezi? De ce ne cauti la intuneric? suntem la lumina, aici sus spre soare!"
Mare i-a fost bucuria castanului cand a vazut floricele stind cu piciorusele infipte in crenguta de care erau prinse.
- „Dar tot nu vad, unde sunteti?"
- „Hi, hi, hi ne-am ascuns intre frunzele tale! Cauta-ne!"
Intelegind despre ce e vorba, de bucurie, castanul incepu sa-si clatine crengile, sa-si fosneasca frunzele si sa murmure:
- „Florile mele dragi, florile mele scumpe, de cand va astept". Le ruga apoi ca rind pe rind, sa treaca prin fata lui sa le vada.
Invirtindu-se pe virful picioarelor cu capul sus, cu rochitele alb-roz infoiate si impodobite cu minunate dantelute, au trecut pe rand prin fata lui. Mare lucru nu a vazut, dar nu mai putea de fericire. Le privea si nu mai se satura zicandu-si: „acolo in rochitele infoiate sunt fetitele mele, ce fericit sunt!"
Din ziua aceea, nu mai cuteza sa-si miste crengile, nici frunzele pentru a nu supara somnul fetitelor lui. Dis-de-dimineata castanul se scula in risetele si veselia florilor. Ele se jucau in soare, faceau baie in roua diminetii, apoi isi infoiau mai tare rochitele in care se prindea cite un bob de margaritar si in care curcubeul isi oglindea briul cu minunatele-i culori. La amiaza, sedeau tolanite la soare si-si povesteau in soapta. Din cand in cand, cite o albina venea sa le aduca vesti din locuri indepartate, iar ele, drept multumire, ii umpleau cosuletele cu pulbere galbena scuturata de pe rochitele lor si ii dadeau sticlute pline cu suc dulce, dulce, pe care albina il cauta in toate florile sa-l duca acasa, sa hraneasca albinele si sa fabrice mierea.
Seara, in amurg, inviorate de adierea dulce a vintului si infiorate de mingiierea lui ascultau cantecele pasarelelor si-si torceau firul amintirilor de peste zi. Si asa zilele treceau, florile se desfaceau si erau din zi in zi tot mai frumoase. Intr-o dimineata, s-au sculat mai vesele ca oricind. Se gindeau sa stea mai mult la soare, sa faca mai multa baie si apoi sa se joace fel de fel de jocuri, cand sa se imbrace, nu si-au mai gasit rochitele.
- „Unde or fi rochitele noastre? Cine le-o fi luat?" au strigat ele suparate. De necaz, au inceput sa planga. In sfirsit, dupa ce s-au potolit de plins, uitindu-se in jur, au vazut ca rochitele erau cazute jos, rupte bucatele, bucatele. S-au intristat de tot. Castanul vazindu-le necajite, le-a indemnat sa-si faca alte rochite. Acestea se cam invechisera si nu mai erau chiar asa de frumoase. In timp ce se sfatuiau ce sa faca, au vazut o frunza care sedea intinsa la soare, desfatandu-se.
- „Draga frunza nu ne dai din culoarea ta sa ne tesem cite o rochita noua?"
- „Ba va dau chiar si cate o bucatica de frunza, daca vreti".
In citeva ceasuri castanele si-au croit cite o rochita verde care se parea ca nu era asa de frumoasa ca cealalta. In seara aceea, in loc sa rada, sa povesteasca, s-au culcat tare triste. Una dintre ele n-a dormit si se gindea ce sa faca pentru ca rochitele lor sa fie frumoase.
Dar minune: a doua zi, pe poalele fiecarei rochite, sclipeau aceleasi pietre scumpe si stralucitoare ca si pe celelalte. cand a venit albina sa le mai povesteasca ce este nou prin lume, au rugat-o sa le aduca niste podoabe ca sa-si infrumuseteze rochitele.
Albina le-a adus o sumedenie de ace pe care si le-au infipt in rochite, pe toate partile, iar dimineata, in virful fiecarui ac sclipea cite un bob de margaritar, in care razele de soare jucause, dadeau scantei tare luminoase.
Toata vara castanele au stat la soare, facand o baie calduta sub razele lui dogoritoare, care le mangaia cu dragoste. Castanul le iubea pentru ca erau cuminti si harnice, le adormea cu soaptele vantului, care se strecura printre frunze si aducea taraitul greierului sau ciripitul pasarelelor, le mangaia cu frunzele lui din care le facuse un pat bun, odihnitor.
Vara trecu, cu cerul ei senin, cu cantece de pasarele si cu ploi calde. Frunzele multor copaci, angalbenite, isi luau zborul plutind in nestire prin aer si, apoi, cazind pe pamant, care unde nimereau. Si castanului i se ingalbenisera frunzele si au inceput sa-i cada una cite una. Isi facea si el pregatirile de iarna. Intr-o zi, cand inca soarele mai arunca suliti fierbinti, castanul statu de vorba cu fetitele lui, spunindu-le:
- „Vine vremea cand va trebui sa va faceti o alta rochita. Ati crescut mari, rochitele pe care le aveti vor fi prea mici si se vor rupe ca si celelalte. Ingrijiti-va din timp si bagati de seama sa aiba o culoare care sa tina caldura, ca, de pilda, cafeniul."
Castanele au ascultat sfatul tatalui si, harnice, au pornit la lucru. Au adunat fire scumpe si lucioase, cafenii, din crengutele castanului si si-au facut cite o rochita de toata frumusetea. Avea culoarea cafenie, iar in jurul gitului, i-au pus cite un guleras alb care o infrumuseta si o inviora nevoie mare.
Au trecut inca multe zile in care castanele cautau sa se mai bucure de zimbetul cald al zilelor de toamna. Intr-una din aceste zile, vazura ca rochitele cele verzi nu le mai incapeau. Atunci, imbracara pe cele cafenii si incepura sa se suceasca si sa se invirteaasca in fata soarelui. Tot miscandu-se, uneia ii scapa un piciorus si, buff! a cazut in iarba. Vai, cum s-a speriat! Clatina capul sa si-l limpezeasca. Privi in jur, erau numai fire de iarba. Incepu sa planga si sa spuna:
- „Nu vreau aici, vreau sus la taticul meu!"
Un fir de iarba mai gros si mai inalt si care parea sa stie tare multe, i-a spus ca inapoi nu va mai ajunge niciodata, ci, mai degraba, in buzunarul unui copil de gradinita va fi locul cel mai bun. Castana si-a sters ochii, a zimbit, s-a mai uitat inca o data in jur si, a parut multumita, mai ales cand si-a dat seama ca rochita cafenie, pe care o imbracase inainte de a cadea, este curata si sclipeste in razele mangaietoare ale soarelui de toamna. De acolo, din iarba, privi la tatal ei si-i zimbi, el ii raspunse fosnindu-si frunzele.
Si a stat castana acolo citeva zile minunindu-se de cele ce vedea. Un melc se chinuia sa-si repare usa la casuta, pentru a nu-l apuca iarna cu ea stricata, niste furnici alergau grabite cu sacii plini mai grei decat ele, pe care-i duceau in casutele lor, sa aiba cu ce se hrani in iarna grea care va veni, doar greierasul nu se gandea la ce se va intampla. Stind picior peste picior pe o frunza, se mai desfata in slabele raze ale soarelui si, din cand in cand, isi incerca vioara la care nu avea sa mai cinte toata iarna.
Intr-una din zile, privind iscoditor in toate partile sa vada ce mai e nou, castana a auzit un glas care spune:
- „Sa fii cuminte in carucior, pana adun eu castanele cu care ne vom juca acasa: Era o fetita care-si adusese papusa la plimbare, cand a auzit castana una ca asta, se bucura nespus de mult. Fetita o culese si astfel ajunse in carucior langa papusica. De acolo, zimbi, pentru cea din urma oara castanului, care privind dupa ea, si-a fosnit frunzele asa de tare, incit toate celelalte castane au cazut jos si asa a terminat si el pregatirile pentru somnul de iarna, gandind ca in anul care va veni, va avea mai multe castane, pe care le va da copiilor sa se joace.
Tatal lui, castanul cel batrin, ii povestise lucruri minunate despre neamul castanilor. Bunaoara, ii spusese ca se facuse asa frumos, mare si puternic dintr-o castana mica ingropata in pamint, ca florile de castan sunt roz-albe, inflorite ca niste rochite puse una peste alta, cu margini de danteluta. Ii mai spusese ca florile stau in sus, intocmai ca luminarile de la pomul de iarna, ca din flori ies castane si cite si mai cite lucruri alese care-i placeau si pe care dorea sa le vada cit mai repede. Dar ce pacat, era prea tinar! In serile calde, cand vintul ii mingaia frunzele verzi, late si crestate adinc, de parca erau niste palme intinse, el se gindea cu bucurie la timpul cand va ajunge sa vada aceste lucruri minunate. Fosnindu-si frunzele, spunea:
- „Pe fetitele mele le voi numi castane, am sa le dau numele meu." Si asa facu.
Trecura citeva primaveri si, in sfirsit, veni o primavara calda, cu ploi destule si el inmuguri, apoi infrunzi si... ce sa vezi? intr-o dimineata castanul se scula cu noaptea in cap, fiindca cineva nu-l lasa sa doarma.
- „Scoala taticule si sa vezi ce frumoase suntem. Ne-ai asteptat mult si acuma dormi?"
Castanul, somnoros, nu pricepu ce se intimpla, privi in toate partile, scotoci printre frunze, mai dadu la o parte niste crengi si auzi un chicotit.
- „Hi, hi, hi ce nu ne vezi? De ce ne cauti la intuneric? suntem la lumina, aici sus spre soare!"
Mare i-a fost bucuria castanului cand a vazut floricele stind cu piciorusele infipte in crenguta de care erau prinse.
- „Dar tot nu vad, unde sunteti?"
- „Hi, hi, hi ne-am ascuns intre frunzele tale! Cauta-ne!"
Intelegind despre ce e vorba, de bucurie, castanul incepu sa-si clatine crengile, sa-si fosneasca frunzele si sa murmure:
- „Florile mele dragi, florile mele scumpe, de cand va astept". Le ruga apoi ca rind pe rind, sa treaca prin fata lui sa le vada.
Invirtindu-se pe virful picioarelor cu capul sus, cu rochitele alb-roz infoiate si impodobite cu minunate dantelute, au trecut pe rand prin fata lui. Mare lucru nu a vazut, dar nu mai putea de fericire. Le privea si nu mai se satura zicandu-si: „acolo in rochitele infoiate sunt fetitele mele, ce fericit sunt!"
Din ziua aceea, nu mai cuteza sa-si miste crengile, nici frunzele pentru a nu supara somnul fetitelor lui. Dis-de-dimineata castanul se scula in risetele si veselia florilor. Ele se jucau in soare, faceau baie in roua diminetii, apoi isi infoiau mai tare rochitele in care se prindea cite un bob de margaritar si in care curcubeul isi oglindea briul cu minunatele-i culori. La amiaza, sedeau tolanite la soare si-si povesteau in soapta. Din cand in cand, cite o albina venea sa le aduca vesti din locuri indepartate, iar ele, drept multumire, ii umpleau cosuletele cu pulbere galbena scuturata de pe rochitele lor si ii dadeau sticlute pline cu suc dulce, dulce, pe care albina il cauta in toate florile sa-l duca acasa, sa hraneasca albinele si sa fabrice mierea.
Seara, in amurg, inviorate de adierea dulce a vintului si infiorate de mingiierea lui ascultau cantecele pasarelelor si-si torceau firul amintirilor de peste zi. Si asa zilele treceau, florile se desfaceau si erau din zi in zi tot mai frumoase. Intr-o dimineata, s-au sculat mai vesele ca oricind. Se gindeau sa stea mai mult la soare, sa faca mai multa baie si apoi sa se joace fel de fel de jocuri, cand sa se imbrace, nu si-au mai gasit rochitele.
- „Unde or fi rochitele noastre? Cine le-o fi luat?" au strigat ele suparate. De necaz, au inceput sa planga. In sfirsit, dupa ce s-au potolit de plins, uitindu-se in jur, au vazut ca rochitele erau cazute jos, rupte bucatele, bucatele. S-au intristat de tot. Castanul vazindu-le necajite, le-a indemnat sa-si faca alte rochite. Acestea se cam invechisera si nu mai erau chiar asa de frumoase. In timp ce se sfatuiau ce sa faca, au vazut o frunza care sedea intinsa la soare, desfatandu-se.
- „Draga frunza nu ne dai din culoarea ta sa ne tesem cite o rochita noua?"
- „Ba va dau chiar si cate o bucatica de frunza, daca vreti".
In citeva ceasuri castanele si-au croit cite o rochita verde care se parea ca nu era asa de frumoasa ca cealalta. In seara aceea, in loc sa rada, sa povesteasca, s-au culcat tare triste. Una dintre ele n-a dormit si se gindea ce sa faca pentru ca rochitele lor sa fie frumoase.
Dar minune: a doua zi, pe poalele fiecarei rochite, sclipeau aceleasi pietre scumpe si stralucitoare ca si pe celelalte. cand a venit albina sa le mai povesteasca ce este nou prin lume, au rugat-o sa le aduca niste podoabe ca sa-si infrumuseteze rochitele.
Albina le-a adus o sumedenie de ace pe care si le-au infipt in rochite, pe toate partile, iar dimineata, in virful fiecarui ac sclipea cite un bob de margaritar, in care razele de soare jucause, dadeau scantei tare luminoase.
Toata vara castanele au stat la soare, facand o baie calduta sub razele lui dogoritoare, care le mangaia cu dragoste. Castanul le iubea pentru ca erau cuminti si harnice, le adormea cu soaptele vantului, care se strecura printre frunze si aducea taraitul greierului sau ciripitul pasarelelor, le mangaia cu frunzele lui din care le facuse un pat bun, odihnitor.
Vara trecu, cu cerul ei senin, cu cantece de pasarele si cu ploi calde. Frunzele multor copaci, angalbenite, isi luau zborul plutind in nestire prin aer si, apoi, cazind pe pamant, care unde nimereau. Si castanului i se ingalbenisera frunzele si au inceput sa-i cada una cite una. Isi facea si el pregatirile de iarna. Intr-o zi, cand inca soarele mai arunca suliti fierbinti, castanul statu de vorba cu fetitele lui, spunindu-le:
- „Vine vremea cand va trebui sa va faceti o alta rochita. Ati crescut mari, rochitele pe care le aveti vor fi prea mici si se vor rupe ca si celelalte. Ingrijiti-va din timp si bagati de seama sa aiba o culoare care sa tina caldura, ca, de pilda, cafeniul."
Castanele au ascultat sfatul tatalui si, harnice, au pornit la lucru. Au adunat fire scumpe si lucioase, cafenii, din crengutele castanului si si-au facut cite o rochita de toata frumusetea. Avea culoarea cafenie, iar in jurul gitului, i-au pus cite un guleras alb care o infrumuseta si o inviora nevoie mare.
Au trecut inca multe zile in care castanele cautau sa se mai bucure de zimbetul cald al zilelor de toamna. Intr-una din aceste zile, vazura ca rochitele cele verzi nu le mai incapeau. Atunci, imbracara pe cele cafenii si incepura sa se suceasca si sa se invirteaasca in fata soarelui. Tot miscandu-se, uneia ii scapa un piciorus si, buff! a cazut in iarba. Vai, cum s-a speriat! Clatina capul sa si-l limpezeasca. Privi in jur, erau numai fire de iarba. Incepu sa planga si sa spuna:
- „Nu vreau aici, vreau sus la taticul meu!"
Un fir de iarba mai gros si mai inalt si care parea sa stie tare multe, i-a spus ca inapoi nu va mai ajunge niciodata, ci, mai degraba, in buzunarul unui copil de gradinita va fi locul cel mai bun. Castana si-a sters ochii, a zimbit, s-a mai uitat inca o data in jur si, a parut multumita, mai ales cand si-a dat seama ca rochita cafenie, pe care o imbracase inainte de a cadea, este curata si sclipeste in razele mangaietoare ale soarelui de toamna. De acolo, din iarba, privi la tatal ei si-i zimbi, el ii raspunse fosnindu-si frunzele.
Si a stat castana acolo citeva zile minunindu-se de cele ce vedea. Un melc se chinuia sa-si repare usa la casuta, pentru a nu-l apuca iarna cu ea stricata, niste furnici alergau grabite cu sacii plini mai grei decat ele, pe care-i duceau in casutele lor, sa aiba cu ce se hrani in iarna grea care va veni, doar greierasul nu se gandea la ce se va intampla. Stind picior peste picior pe o frunza, se mai desfata in slabele raze ale soarelui si, din cand in cand, isi incerca vioara la care nu avea sa mai cinte toata iarna.
Intr-una din zile, privind iscoditor in toate partile sa vada ce mai e nou, castana a auzit un glas care spune:
- „Sa fii cuminte in carucior, pana adun eu castanele cu care ne vom juca acasa: Era o fetita care-si adusese papusa la plimbare, cand a auzit castana una ca asta, se bucura nespus de mult. Fetita o culese si astfel ajunse in carucior langa papusica. De acolo, zimbi, pentru cea din urma oara castanului, care privind dupa ea, si-a fosnit frunzele asa de tare, incit toate celelalte castane au cazut jos si asa a terminat si el pregatirile pentru somnul de iarna, gandind ca in anul care va veni, va avea mai multe castane, pe care le va da copiilor sa se joace.
Primavara
Martisorul este o sarbatoare specific romaneasca de celebrare a venirii primaverii. In aceasta zi, fetelor si femeilor apropiate le sint oferite martisoare, mici simboluri de pretuire. Se considera ca martisoarele sint un fel de talismane aducatoare de fericire si noroc. In mod traditional, de un snur rosu cu alb sint agatate simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoava, cosar, inimioara.
Descoperirile arheologice arata ca ritualurile de celebrare a trezirii naturii existau pe pamintul nostru si in urma cu mii de ani. Pe vremea dacilor, simbolurile primaverii erau pregatite inca din timpul iernii si se purtau, ca si acum, doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe un fir textil sau chiar monede care erau atirnate de fire subtiri de lina, negru cu alb. Monedele din aur, argint sau bronz indicau statutul social al celor care purtau arhaicele martisoare menite sa aduca noroc si sa provoace vremea buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile cauzate de soare. Martisoarele erau purtate pina cind inmugureau copacii, fiind apoi atirnate de crengile lor.
Pe vremea romanilor, Martisorul era legat de sarbatoarea inceputului de an, care la acea vreme era marcat la 1 Martie. Cu aceasta ocazie exista obiceiul de a se darui un cadou: un fir rosu impletit cu unul alb care simbolizau, rosul dragostea, fertilitatea, iar albul puritatea. La inceput, de firul impletit era legata o floricica. Simbolul impletirii rosu-alb se intilneste si in traditiile orientale, rosul simbolizind principiul feminin, Shakti, iar albul, masculinitatea, Shiva. Martisorul este, insa, un simbol specific romnilor, devenit tot mai bogat in semnificatii, o data cu trecerea timpului, in ciuda faptului ca etnografii nu ii prea dadeau sanse de supravietuire.
La sfirsitul secolului al XIX-lea, martisorul era primit de copii, fete si baieti, deopotriva, de la parinti, in dimineata zilei de 1 Martie, inainte de rasaritul soarelui. Martisorul, de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mina, uneori prins in piept sau la git. El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici, Florii, Paste, Armindeni) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii martisoarelor vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi. Dupa alte surse istorice, martisorul se confectiona din doua fire de lina colorata, rasucite, alba si neagra sau alba si albastra, si facut cadou in prima zi din luna martie cind aparea pe cer Luna Noua.
In folclorul romnesc, anotimpurile sint simbolizate cromatic: primavara prin rosu, vara prin verde sau galben, toamna prin negru sau albastru, iar iarna prin alb. De aceea, se poate spune ca snurul de care se agata martisorul si care este impletit in culorile alb-rosu este si el un simbol al trecerii de la iarna cea alba si rece, la primavara mustind de viata ca focul si singele. Semnificatia culorilor mai este talmacita si altfel in credinta populara: se poate spune ca rosul, dat de foc, singe si soare, este atribuit vitalitatii femeii, iar albul, ca zapada rece si pura, ca apele inspumate, ca norii de pe cer, semnifica intelepciunea barbatului. Snurul martisorului este, astfel, simbolul impletirii inseparabile a celor doua principii – o permanenta innoire. Pentru a respecta traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se poarta de la 1 martie pina cind apar semnele de biruinta ale primaverii: pina ce infloresc ciresii ori trandafirii, pina se aude cucul cintind, pina ce vin berzele sau rindunelele.
Povestea simbolului primaverii este veche si este legata de o eclipsa de soare, de ideea mortii ca etapa a evolutiei si innoirii si de cea a sacrificiului. Se spune ca, odata, Soarele a coborit intr-un sat la hora si a luat chipul unui fecior. Un zmeu l-a pindit si l-a rapit dintre oameni, inchizindu-l intr-o temnita. Lumea s-a intristat, pasarile nu mai cintau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai rideau. Nimeni nu indraznea, insa, sa-l infrunte pe zmeu. Intr-o zi, un tinar voinic s-a hotarit sa plece sa salveze Soarele. Multi dintre paminteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. In cele din urma, tinarul a gasit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au infruntat zile intregi pina cind zmeul a fost doborit. Desi slabit si ranit, tinarul a reusit sa elibereze Soarele, care s-a ridicat pe cer inveselind lumea. Viteazul n-a ajuns, insa, sa vada primavara. Singele cald din rani i s-a scurs in zapada si, in timp ce aceasta se topea, din pamint au inceput sa rasara flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. De atunci, tinerii impletesc doi ciucurasi, unul alb si altul rosu, pe care ii ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea singelui voinicului, iar albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
Trifoiul cu patru foi este un simbol des intilnit la multe popoare. Unele legende spun ca trifoiul cu patru foi este singurul lucru pe care Eva l-a luat cu ea cind a fost izgonita din Paradis. Potcoava este, insa, unul dintre cele mai cunoscute talismane aducatoare de noroc din lume. Unii le pun deasupra usii de la intrare, dar potcoave se gasesc pe multe dintre felicitarile oferite cu diverse ocazii, iar creatorii de martisoare romnesti folosesc si ei acest simbol. Potcoavele au fost facute, la inceput, din fier si aveau reputatia de a ocroti oamenii si animalele de vrajitoare, zine si duhuri rele.
Obiceiul Martisorului este unul dintre obiceiurile rituale de innoire a timpului si anului primavara, la moartea si nasterea simbolica a Dochiei. Dupa unele traditii, firul Martisorului, de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia in timp ce urca oile la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic. Martisorul este inseparabil de traditia pagina a Dochiei, zeita materna, a Lunii si a echinoctiului care confirma vechimea multimilenara a obiceiului.
Descoperirile arheologice arata ca ritualurile de celebrare a trezirii naturii existau pe pamintul nostru si in urma cu mii de ani. Pe vremea dacilor, simbolurile primaverii erau pregatite inca din timpul iernii si se purtau, ca si acum, doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe un fir textil sau chiar monede care erau atirnate de fire subtiri de lina, negru cu alb. Monedele din aur, argint sau bronz indicau statutul social al celor care purtau arhaicele martisoare menite sa aduca noroc si sa provoace vremea buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile cauzate de soare. Martisoarele erau purtate pina cind inmugureau copacii, fiind apoi atirnate de crengile lor.
Pe vremea romanilor, Martisorul era legat de sarbatoarea inceputului de an, care la acea vreme era marcat la 1 Martie. Cu aceasta ocazie exista obiceiul de a se darui un cadou: un fir rosu impletit cu unul alb care simbolizau, rosul dragostea, fertilitatea, iar albul puritatea. La inceput, de firul impletit era legata o floricica. Simbolul impletirii rosu-alb se intilneste si in traditiile orientale, rosul simbolizind principiul feminin, Shakti, iar albul, masculinitatea, Shiva. Martisorul este, insa, un simbol specific romnilor, devenit tot mai bogat in semnificatii, o data cu trecerea timpului, in ciuda faptului ca etnografii nu ii prea dadeau sanse de supravietuire.
La sfirsitul secolului al XIX-lea, martisorul era primit de copii, fete si baieti, deopotriva, de la parinti, in dimineata zilei de 1 Martie, inainte de rasaritul soarelui. Martisorul, de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mina, uneori prins in piept sau la git. El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici, Florii, Paste, Armindeni) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii martisoarelor vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi. Dupa alte surse istorice, martisorul se confectiona din doua fire de lina colorata, rasucite, alba si neagra sau alba si albastra, si facut cadou in prima zi din luna martie cind aparea pe cer Luna Noua.
In folclorul romnesc, anotimpurile sint simbolizate cromatic: primavara prin rosu, vara prin verde sau galben, toamna prin negru sau albastru, iar iarna prin alb. De aceea, se poate spune ca snurul de care se agata martisorul si care este impletit in culorile alb-rosu este si el un simbol al trecerii de la iarna cea alba si rece, la primavara mustind de viata ca focul si singele. Semnificatia culorilor mai este talmacita si altfel in credinta populara: se poate spune ca rosul, dat de foc, singe si soare, este atribuit vitalitatii femeii, iar albul, ca zapada rece si pura, ca apele inspumate, ca norii de pe cer, semnifica intelepciunea barbatului. Snurul martisorului este, astfel, simbolul impletirii inseparabile a celor doua principii – o permanenta innoire. Pentru a respecta traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se poarta de la 1 martie pina cind apar semnele de biruinta ale primaverii: pina ce infloresc ciresii ori trandafirii, pina se aude cucul cintind, pina ce vin berzele sau rindunelele.
Povestea simbolului primaverii este veche si este legata de o eclipsa de soare, de ideea mortii ca etapa a evolutiei si innoirii si de cea a sacrificiului. Se spune ca, odata, Soarele a coborit intr-un sat la hora si a luat chipul unui fecior. Un zmeu l-a pindit si l-a rapit dintre oameni, inchizindu-l intr-o temnita. Lumea s-a intristat, pasarile nu mai cintau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai rideau. Nimeni nu indraznea, insa, sa-l infrunte pe zmeu. Intr-o zi, un tinar voinic s-a hotarit sa plece sa salveze Soarele. Multi dintre paminteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. In cele din urma, tinarul a gasit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au infruntat zile intregi pina cind zmeul a fost doborit. Desi slabit si ranit, tinarul a reusit sa elibereze Soarele, care s-a ridicat pe cer inveselind lumea. Viteazul n-a ajuns, insa, sa vada primavara. Singele cald din rani i s-a scurs in zapada si, in timp ce aceasta se topea, din pamint au inceput sa rasara flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. De atunci, tinerii impletesc doi ciucurasi, unul alb si altul rosu, pe care ii ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea singelui voinicului, iar albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
Trifoiul cu patru foi este un simbol des intilnit la multe popoare. Unele legende spun ca trifoiul cu patru foi este singurul lucru pe care Eva l-a luat cu ea cind a fost izgonita din Paradis. Potcoava este, insa, unul dintre cele mai cunoscute talismane aducatoare de noroc din lume. Unii le pun deasupra usii de la intrare, dar potcoave se gasesc pe multe dintre felicitarile oferite cu diverse ocazii, iar creatorii de martisoare romnesti folosesc si ei acest simbol. Potcoavele au fost facute, la inceput, din fier si aveau reputatia de a ocroti oamenii si animalele de vrajitoare, zine si duhuri rele.
Obiceiul Martisorului este unul dintre obiceiurile rituale de innoire a timpului si anului primavara, la moartea si nasterea simbolica a Dochiei. Dupa unele traditii, firul Martisorului, de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia in timp ce urca oile la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic. Martisorul este inseparabil de traditia pagina a Dochiei, zeita materna, a Lunii si a echinoctiului care confirma vechimea multimilenara a obiceiului.
luni, 5 ianuarie 2009
Scoli in Moinesti
Scoala cu clasele I-VIII "St. Luchian" Moinesti
Adresa : Str. Zorilor nr. 20
Telefon : 0234/362767
Scoala cu clasele I-VIII "George Enescu" Moinesti
Adresa : Str. Schelei nr. 1
Telefon : 0234/362220
Scoala cu clasele I-VIII NR. 3
Adresa : Str. Lucacesti nr. 2
Telefon : 0234/362401
Scoala cu clasele I - VIII Nr. 4
Adresa : Str. Luminii nr. 3
Telefon : 0234/361204
Scoala Tristan Tzara NR. 5
Adresa : Gazarie
Telefon : 0234/366018
Scoala cu clasele I-VIII NR. 6
Adresa : Str. 1 Mai nr. 4
Telefon : 0234/366019
Scoala cu clasele I-VIII NR. 7
Adresa : Vasaiesti
Telefon : 0234/366019
Adresa : Str. Zorilor nr. 20
Telefon : 0234/362767
Scoala cu clasele I-VIII "George Enescu" Moinesti
Adresa : Str. Schelei nr. 1
Telefon : 0234/362220
Scoala cu clasele I-VIII NR. 3
Adresa : Str. Lucacesti nr. 2
Telefon : 0234/362401
Scoala cu clasele I - VIII Nr. 4
Adresa : Str. Luminii nr. 3
Telefon : 0234/361204
Scoala Tristan Tzara NR. 5
Adresa : Gazarie
Telefon : 0234/366018
Scoala cu clasele I-VIII NR. 6
Adresa : Str. 1 Mai nr. 4
Telefon : 0234/366019
Scoala cu clasele I-VIII NR. 7
Adresa : Vasaiesti
Telefon : 0234/366019
Nutritia minerala a plantelor
Nutritia minerala a plantelor este un proces fiziologic de aprovizionare a plantelor cu substante nutritive. Acest proces are loc la plantele talofite, prin toata suprafata talului, iar la plantele cormofite, doar prin sistemul radicular si prin frunze. Substantele nutritive absorbite din mediu pot fi anorganice (adica minerale) sau organice. Plantele verzi absorb în mod predominant substantele minerale, din care, prin asimilatie clorofiliana, sunt sintetizate substantele organice. Lor li se alatura si bacteriile chemoautotrofe, lipsite de pigmenti asimilatori, dar capabile sa sintetizeze substante organice din cele anorganice. Toate se numesc plante autotrofe. Restul plantelor lipsite de pigmentii asimilatori sunt incapabile sa sintetizeze substante organice din cele minerale, si de aceea, ele utilizeaza substante organice existente în mediul lor de viata. Aceste plante se numesc heterotrofe. Elementele chimice, din nutritia plantelor cu substante anorganice sau cu substante organice, devin elemente de constitutie ale unor substante care participa la structura protoplasmei si a peretilor celulari. De asemenea, aceste elemente intra si în structura chimica a unor substante energetice, dintre care cele mai importante sunt hidratii de carbon, grasimile si proteinele, care prin degradare aeroba sau anaeroba, furnizeaza energia necesara proceselor vitale. Proportia cantitativa a elementelor chimice din corpul plantelor variaza, iar acestea sunt împartite conventional în macroelemente, a caror cantitate variaza între 0,01 si 10% din substanta uscata, microelemente, a caror cantitate variaza între 0,00001 si 0,001% din substanta uscata si ultramicroelemente, a caror cantitate este mai mica de 0,00001 din substanta uscata. Macroelementele sunt :C, O, H, N, P, K, Ca, S, Mg, Na, Cl si Si, iar microelementele sunt Fe, Mn, B, Sr, Cu, Zn, Ba, Ti, Li, I, Br, Al, Ni, Mo, As, Pb, Va, Rb, si altele. Când în nutritia plantelor lipseste sau este insuficient un element chimic necesar, apar boli fiziologice, însotite de încetinirea sau oprirea cresterii radacinii, a tulpinii, a frunzelor, sau a fructelor.
I. Rolul fiziologic al macroelementelor
Multe macroelemente sun absolut necesare pentru cresterea si dezvoltarea normala a plantelor. Acestea sunt N, P, K, Ca, S si Mg. La anumite grupe de plante se mai adauga si Na, Cl si Si.
1. Azotul este un element plastic. El intra în structura moleculelor de nucleoproteine, protidelor protoplasmatice, lipoproteinelor din citomembrane, în structura apoenzimelor, a coenzimelor, a vitaminelor B1, B6, B12, a hormonilor vegetali, a pigmentilor fotosintetici (clorofile si ficobiline) si a stearidelor vegetale. Carenta azotului în nutritia plantelor duce la îngalbenirea frunzelor la încetinrea sau oprirea cresterii acestora. Excesul de azot duce la prelungirea perioadei de vegetatie, la formarea abundenta a frunzelor si la marirea sensibilitatii la boli. Azotul poate fi luat de plante din sol, din apa, din atmosfera si chiar din corpul altor organisme.
2. Fosforul este absorbit din mediu sub forma de ioni PO3- , ajunge în celula fara a fi redus si intra în compozitia unor compusi organici de mare însemnatate fiziologica. El participa la alcatuirea fosfoprotidelor si fosfolipidelor din protoplasma si nucleu, fosfolipidelor din graunciorii de amidon si aleurona, lecitinelor din citomembrane, fitinei si a nucleotidelor, cu grupe macroergice de ~ P(ADP, ATP). Fosforul intra în compozitia unor coenzime. El îndepiâlineste rolul energetic central în reactiile de sinteza si de oxidare biologica. El participa în fotosinteza, glicoliza, ciclul Krebs, sistemul Redox al lantilui respirator, etc. Fosforul favorizeaza de nutritie, de crestere, de înflorire si fructificare, depunrea hidratilor de carbon în fructe, sfecla de zahar, tuberculi. Micsoreaza consumul specific de apa al plantelor. Fosforul se acumuleaza în organele tinere si în seminte. În lipsa lui, plantele ramân mici, radacinile sunt lungi si rare, tulpina rigida, frunzele verde-închis, pâna la albastru-verde, luând de multe ori o culoare rosie sau purpurie.
3. Potasiul este un element indispensabil pentru metabolismul plantei, participând în sinteza aminoacizilor si a proteinelor. El actioneaza ca un element biocatalizator, stimulând numeroase procese fiziologice. El regleaza absorbtia azotului de catre plante, prelucrând nutritia amoniacala, oxidarea amoniacului, iar în cazul nutritiei nitrice, reducerea nitratilor. Potasiul stimuleaza functionarea unor enzeme care participa în procesul de respiratie si în metabolismul hidratilor de carbon, în metabolismul azotului si sinteza vitaminelor. El stimuleaza si sinteza clorofilelor si intensitatea fotosintezei. Sporeste capacitatea plantelor de a absorbi apa, si de a rezista la ger si seceta. El favorizeaza intensificarea acumularii glucidelor în planta. Potasiul circula foarte rapid în xilemul plantei sub forma de ioni. Se acumuleaza mai ales în tesuturile tinere cu metabolism intens si crestere rapida, dintre care vârfurile vegetative, cambiul si periciclul. Toamna, înainte de caderea frunzelor, potasiul migreaza din ele în ramuri sau tulpina. Carenta potasiului în nutritia plantelor diminueaza cresterea si dezvoltarea lor. Se produce o brunificare si rasucire a frunzelor. Se deregleaza metabolismul, scade intensitatea fotosintezei, a protosintezei. Se diminueaza cantitatea amidonului si proteinelor, se micsoreaza rezistenta la boli, iar la anumite specii pe fata inferioara a frunzelor apar pete albe, galbene, brun-roscate sau brune.
4. Calciul este absorbit de plante sub forma de cationi(Ca2+ ). El este acumulat în protoplasma, vacuole, cloroplaste, mitocondrii. Calciul are un rol important în desfasurarea mitozei cu implicatii în organizarea cromozomilor. El intra în structura chimica a enzimelor lipaza, esteraza, colinestraza. Calciul îndeplineste rol activator al enzimelor argininchinaza, adenozinfosftaza, adenilchinaza. El joaca un rol important si în fixarea sarcinilor negative la suprafata protoplasmei. Împreuna cu potasiul, calciul participa la mentinerea echilibrului hidric celular. El este antagonist al ionilor Al2+ Mg2+, Zn2+, Fe2+,K+,Na+,NH+,Al3+ , înlaturând actiunea lor vatamatoare, în caz de exces. Calciul neutralizeaza acizii organici si stimuleaza formarea perilor absorbanti pe radacina. Carenta calciului în nutritia plantei se manifesta prin oprirea cresterii, prin rasucirea frunzelor tinere, care capata o culoare verde deschis, vârful vegetativ uscându-se, radacinile ramânând scurte, groase, cu vârfurile uscate. Excesul de calciu în plante determina îmbatrânirea prematura, iar excesul de calciu în sol produce insolubolizarea borului, soldata fiziologic cu aparitia clorozei la frunze.
5. Sulful este absorbit de plante sub forma de ioni SO2- , compusi organici cu sulf, ca cistina. Cerinte mari de sulf au ceapa, usturoiul, mustarul, telina, floarea soarelui, si rapita. În organismul plantei cantitati mai mari se acumuleaza în semintele de mustar negru, în bulbul de ceapa si în cel de usturoi. Sulful intra în constitutia chimica a unor aminoacizi, a unor enzime si a unor coenzime. Insuficienta sulfului în nutritie produce încetinirea si apoi oprirea din crestere. Frunzele se îngalbenesc si apare o îmbatrânire prematura.
6. Magneziul este un element absolut necesar plantelor, indispensabil formarii clorofilei, în procesul de sinteza a glucidelor, lipidelor si proteinelor. El este un activator al multor enzime necesare respiratiei, activator al enzimelor ce participa în sinteza ARN si AND. Insuficienta magneziului în nutritie se manifesta prin aparitia unei coloratii galbene-portocalii, pe marginea frunzelor sau aparitia unor pete clorotice de culoare verde-închis pe lamina cloriara.
7. Sodiul se afla în cantitati mai mari în algele marine si în plantele superioare de saraturi (halofite). El este schimbabil cu alti cationi, cum ar fi Ca2+ , sau K+ . Sodiul are ca functie mentinerea presiunii osmotice în celule. Insuficienta sodiului la plantele halofile se manifesta prin culoarea deschisa a frunzelor, aproape alba, prin aparitia de pete necrotice.
8. Clorul este un element prezent în toate plantele. El se acumuleaza în cantitati mai mari în algele marine, în ferigi si î plantele halofile. Plantele superioare îl iau din sol prin sistemul radicular si din atmosfera în stare gazoasa, prin stomatele frunzelor. Insuficienta în nutritie determina cloroza frunzelor la tomate, ondularea marginilor frunzelor si inhibarea cresterii radacinilor, dereglarea metabolismului plantelor.
II. Rolul fiziologic al microelementelor.
Microelmentele sunt prezente în cantitati mici în corpul plantelor. Prezenta lor este însa absolut necesara. Ele intervin în metabolismul general, în cresterea si dezvoltarea plantelor, în procesele de imunitate. Lipsa unui microelement poate fi corectata prin adaugarea lui în mediu.
1. Borul are un rol fiziologic multiplu, participând în metabolismul plantei, ca anion si formând esteri fiziologici activi. El stimuleaza absorbtia unor macro- si microelemente. Insuficienta lui în nutritie provoaca cloroza, rasucirea si deformarea frunzelor superioare, moartea prin uscare a mugurilor terminali, oprirea proceselor de crestere si dezvoltare, aparitia de pete brune sau negre în interiorul fructelor sau a unor organe.
2. Ferul este utilizat de plante sub forma de saruri feroase si ferice . El este absorbit de plantele terestre prin sistemul radicular, iar de plantele acvatice, submerse prin întreg corpul lor sub forma de ioni. Carenta ferului în corpul plantei determina îngalbenirea frunzelor si încetinirea cresterii.
3. Cuprul intra în compozitia chimica a multor substante. El constituie componentul metalic al fenoloxidazei, lactazei, ascorbic-acid-oxidazei. Continutul cuprului în plante variaza de la urme, pâna la 46 p.p.m. Carenta cuprului apare mai ales pe terenurile mlastinoase. Aceasta se manifesta prin vestejirea si decolorarea pâna la o noanta alba a frunzelor tinere.
4. Zincul este indispensabil pentru plante. El este absorbit de acestea din mediul de viata, sub forma de ioni. El este raspândit la plantele inferioare (alge si ciuperci) si la plantele superioare. Zincul intra în structura chimica a enzimelor carbohidraza, fosfataza si numeroase dehiodrogenaze. Carenta lui în corpul plantelor se manifesta prin reducerea cresterii plantelor, dispunerea în rozeta a ramurilor si frunzelor terminale, patarea cu galben a frunzelor. Vita de vie, inul, hameiul ricinul si porumbul sunt sensibile la lipsa din nutritie a zincului. Grâul, secara, ovazul si mazarea sunt mai putin sensibile.
III. Rolul fiziologic al ultramicroelementelor
Ultramicroelemenmtele se gasesc în cantitati foarte mici în copul plantelor, prezenta lor în nutritie fiind însa absolut necesara. Dintre acestea, cele radioactive stimuleaza activitatea enzimelor, intensifica procesele metabolice, diviziounile celulare, fotosinteza, stimuleaza cresterea si dezvoltarea plantelor, stimuleaza trecerea organelor de la starea de repaus la starea activa, stimuleaza absorbtia, etc. Mecanismul lor de actiune este strâns legat de energia intraatomica emisa sub forma de radiatii , , . Prezinta aplicabilitate în agricultura. Iradiera în doze mici a semintelor de porumb si grâu a adus la cresterea recoltei cu 12-15 %, fata de martor. Radiatiile ionizante sunt utilizate pentru prelungirea duratei de pastrare a tuberculilor de cartof, utilizând pentru iradiere, doze de 10 kard. Fructele se pastreaza în stare proaspata, iradiindu-le cu doze de 200-400 kard.
I. Rolul fiziologic al macroelementelor
Multe macroelemente sun absolut necesare pentru cresterea si dezvoltarea normala a plantelor. Acestea sunt N, P, K, Ca, S si Mg. La anumite grupe de plante se mai adauga si Na, Cl si Si.
1. Azotul este un element plastic. El intra în structura moleculelor de nucleoproteine, protidelor protoplasmatice, lipoproteinelor din citomembrane, în structura apoenzimelor, a coenzimelor, a vitaminelor B1, B6, B12, a hormonilor vegetali, a pigmentilor fotosintetici (clorofile si ficobiline) si a stearidelor vegetale. Carenta azotului în nutritia plantelor duce la îngalbenirea frunzelor la încetinrea sau oprirea cresterii acestora. Excesul de azot duce la prelungirea perioadei de vegetatie, la formarea abundenta a frunzelor si la marirea sensibilitatii la boli. Azotul poate fi luat de plante din sol, din apa, din atmosfera si chiar din corpul altor organisme.
2. Fosforul este absorbit din mediu sub forma de ioni PO3- , ajunge în celula fara a fi redus si intra în compozitia unor compusi organici de mare însemnatate fiziologica. El participa la alcatuirea fosfoprotidelor si fosfolipidelor din protoplasma si nucleu, fosfolipidelor din graunciorii de amidon si aleurona, lecitinelor din citomembrane, fitinei si a nucleotidelor, cu grupe macroergice de ~ P(ADP, ATP). Fosforul intra în compozitia unor coenzime. El îndepiâlineste rolul energetic central în reactiile de sinteza si de oxidare biologica. El participa în fotosinteza, glicoliza, ciclul Krebs, sistemul Redox al lantilui respirator, etc. Fosforul favorizeaza de nutritie, de crestere, de înflorire si fructificare, depunrea hidratilor de carbon în fructe, sfecla de zahar, tuberculi. Micsoreaza consumul specific de apa al plantelor. Fosforul se acumuleaza în organele tinere si în seminte. În lipsa lui, plantele ramân mici, radacinile sunt lungi si rare, tulpina rigida, frunzele verde-închis, pâna la albastru-verde, luând de multe ori o culoare rosie sau purpurie.
3. Potasiul este un element indispensabil pentru metabolismul plantei, participând în sinteza aminoacizilor si a proteinelor. El actioneaza ca un element biocatalizator, stimulând numeroase procese fiziologice. El regleaza absorbtia azotului de catre plante, prelucrând nutritia amoniacala, oxidarea amoniacului, iar în cazul nutritiei nitrice, reducerea nitratilor. Potasiul stimuleaza functionarea unor enzeme care participa în procesul de respiratie si în metabolismul hidratilor de carbon, în metabolismul azotului si sinteza vitaminelor. El stimuleaza si sinteza clorofilelor si intensitatea fotosintezei. Sporeste capacitatea plantelor de a absorbi apa, si de a rezista la ger si seceta. El favorizeaza intensificarea acumularii glucidelor în planta. Potasiul circula foarte rapid în xilemul plantei sub forma de ioni. Se acumuleaza mai ales în tesuturile tinere cu metabolism intens si crestere rapida, dintre care vârfurile vegetative, cambiul si periciclul. Toamna, înainte de caderea frunzelor, potasiul migreaza din ele în ramuri sau tulpina. Carenta potasiului în nutritia plantelor diminueaza cresterea si dezvoltarea lor. Se produce o brunificare si rasucire a frunzelor. Se deregleaza metabolismul, scade intensitatea fotosintezei, a protosintezei. Se diminueaza cantitatea amidonului si proteinelor, se micsoreaza rezistenta la boli, iar la anumite specii pe fata inferioara a frunzelor apar pete albe, galbene, brun-roscate sau brune.
4. Calciul este absorbit de plante sub forma de cationi(Ca2+ ). El este acumulat în protoplasma, vacuole, cloroplaste, mitocondrii. Calciul are un rol important în desfasurarea mitozei cu implicatii în organizarea cromozomilor. El intra în structura chimica a enzimelor lipaza, esteraza, colinestraza. Calciul îndeplineste rol activator al enzimelor argininchinaza, adenozinfosftaza, adenilchinaza. El joaca un rol important si în fixarea sarcinilor negative la suprafata protoplasmei. Împreuna cu potasiul, calciul participa la mentinerea echilibrului hidric celular. El este antagonist al ionilor Al2+ Mg2+, Zn2+, Fe2+,K+,Na+,NH+,Al3+ , înlaturând actiunea lor vatamatoare, în caz de exces. Calciul neutralizeaza acizii organici si stimuleaza formarea perilor absorbanti pe radacina. Carenta calciului în nutritia plantei se manifesta prin oprirea cresterii, prin rasucirea frunzelor tinere, care capata o culoare verde deschis, vârful vegetativ uscându-se, radacinile ramânând scurte, groase, cu vârfurile uscate. Excesul de calciu în plante determina îmbatrânirea prematura, iar excesul de calciu în sol produce insolubolizarea borului, soldata fiziologic cu aparitia clorozei la frunze.
5. Sulful este absorbit de plante sub forma de ioni SO2- , compusi organici cu sulf, ca cistina. Cerinte mari de sulf au ceapa, usturoiul, mustarul, telina, floarea soarelui, si rapita. În organismul plantei cantitati mai mari se acumuleaza în semintele de mustar negru, în bulbul de ceapa si în cel de usturoi. Sulful intra în constitutia chimica a unor aminoacizi, a unor enzime si a unor coenzime. Insuficienta sulfului în nutritie produce încetinirea si apoi oprirea din crestere. Frunzele se îngalbenesc si apare o îmbatrânire prematura.
6. Magneziul este un element absolut necesar plantelor, indispensabil formarii clorofilei, în procesul de sinteza a glucidelor, lipidelor si proteinelor. El este un activator al multor enzime necesare respiratiei, activator al enzimelor ce participa în sinteza ARN si AND. Insuficienta magneziului în nutritie se manifesta prin aparitia unei coloratii galbene-portocalii, pe marginea frunzelor sau aparitia unor pete clorotice de culoare verde-închis pe lamina cloriara.
7. Sodiul se afla în cantitati mai mari în algele marine si în plantele superioare de saraturi (halofite). El este schimbabil cu alti cationi, cum ar fi Ca2+ , sau K+ . Sodiul are ca functie mentinerea presiunii osmotice în celule. Insuficienta sodiului la plantele halofile se manifesta prin culoarea deschisa a frunzelor, aproape alba, prin aparitia de pete necrotice.
8. Clorul este un element prezent în toate plantele. El se acumuleaza în cantitati mai mari în algele marine, în ferigi si î plantele halofile. Plantele superioare îl iau din sol prin sistemul radicular si din atmosfera în stare gazoasa, prin stomatele frunzelor. Insuficienta în nutritie determina cloroza frunzelor la tomate, ondularea marginilor frunzelor si inhibarea cresterii radacinilor, dereglarea metabolismului plantelor.
II. Rolul fiziologic al microelementelor.
Microelmentele sunt prezente în cantitati mici în corpul plantelor. Prezenta lor este însa absolut necesara. Ele intervin în metabolismul general, în cresterea si dezvoltarea plantelor, în procesele de imunitate. Lipsa unui microelement poate fi corectata prin adaugarea lui în mediu.
1. Borul are un rol fiziologic multiplu, participând în metabolismul plantei, ca anion si formând esteri fiziologici activi. El stimuleaza absorbtia unor macro- si microelemente. Insuficienta lui în nutritie provoaca cloroza, rasucirea si deformarea frunzelor superioare, moartea prin uscare a mugurilor terminali, oprirea proceselor de crestere si dezvoltare, aparitia de pete brune sau negre în interiorul fructelor sau a unor organe.
2. Ferul este utilizat de plante sub forma de saruri feroase si ferice . El este absorbit de plantele terestre prin sistemul radicular, iar de plantele acvatice, submerse prin întreg corpul lor sub forma de ioni. Carenta ferului în corpul plantei determina îngalbenirea frunzelor si încetinirea cresterii.
3. Cuprul intra în compozitia chimica a multor substante. El constituie componentul metalic al fenoloxidazei, lactazei, ascorbic-acid-oxidazei. Continutul cuprului în plante variaza de la urme, pâna la 46 p.p.m. Carenta cuprului apare mai ales pe terenurile mlastinoase. Aceasta se manifesta prin vestejirea si decolorarea pâna la o noanta alba a frunzelor tinere.
4. Zincul este indispensabil pentru plante. El este absorbit de acestea din mediul de viata, sub forma de ioni. El este raspândit la plantele inferioare (alge si ciuperci) si la plantele superioare. Zincul intra în structura chimica a enzimelor carbohidraza, fosfataza si numeroase dehiodrogenaze. Carenta lui în corpul plantelor se manifesta prin reducerea cresterii plantelor, dispunerea în rozeta a ramurilor si frunzelor terminale, patarea cu galben a frunzelor. Vita de vie, inul, hameiul ricinul si porumbul sunt sensibile la lipsa din nutritie a zincului. Grâul, secara, ovazul si mazarea sunt mai putin sensibile.
III. Rolul fiziologic al ultramicroelementelor
Ultramicroelemenmtele se gasesc în cantitati foarte mici în copul plantelor, prezenta lor în nutritie fiind însa absolut necesara. Dintre acestea, cele radioactive stimuleaza activitatea enzimelor, intensifica procesele metabolice, diviziounile celulare, fotosinteza, stimuleaza cresterea si dezvoltarea plantelor, stimuleaza trecerea organelor de la starea de repaus la starea activa, stimuleaza absorbtia, etc. Mecanismul lor de actiune este strâns legat de energia intraatomica emisa sub forma de radiatii , , . Prezinta aplicabilitate în agricultura. Iradiera în doze mici a semintelor de porumb si grâu a adus la cresterea recoltei cu 12-15 %, fata de martor. Radiatiile ionizante sunt utilizate pentru prelungirea duratei de pastrare a tuberculilor de cartof, utilizând pentru iradiere, doze de 10 kard. Fructele se pastreaza în stare proaspata, iradiindu-le cu doze de 200-400 kard.
Fotosinteza
Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosfera de catre plantele verzi (cu clorofila), in prezenta radiatiilor solare, cu eliminare de oxigen si formare de compusi organici foarte variati. (printre care si zaharuri)
Lumina solara are un rol mult mai important in hranrea noastra decat ne-am fi asteptat noi. Toata mancarea si toti combustibilii fosili folositi de noi sunt produsi ai fotosintezei, proces ce transforma energia luminii solare, in forme chimice de energie ce pot fi folosite in sisteme biologice. Fotosinteza poate fi indeplinita de mai multe organisme, variind de la plante,la bacterii.
Cea mai binecunoscuta forma a fotosintezei este dusa la indeplinire de plantele superioare si de alge, precum si de cianobacteriile si bacteriile inrudite cu acestea, care sunt responsabile de o mare parte a fotosintezei in oceane. Toate aceste organisme, transforma dioxidul de carbon in material organic, prin reducerea acestui gaz la carbohidrati, folosind o serie de transformari complexe. Electronii pentru reducerea acestei reactii, vin in mod mod fundamental vin din apa, care apoi se descompune in oxigen si protoni. Energia pentru acest proces este furnizata , de lumina, aceasta fiind absorbata de pigmenti. (in general clorofila si carotenoida). Clorofila absoarbe lumina albastra si rosie, carotenoida absoarbe lumina albastra verde ,in timp ce lumina verde si galbena nu are nici un efect in absorbtia pigmentilor fotosintetici din plante. Din acest motiv, lumina cu aceste culori este sau reflectata de frunze, sau este lasata sa treaca prin frunze, ca urmare plantele sunt verzi.
Alte organisme fotosintetice, cum ar fi cinobacteria, cunoscuta si sub numele de alga albastra-verde, si algele rosii, au pigmenti aditionali: phicobilins, ce au culoarea rosie sau albastra, si care absorb culorile luminii vizibile, care nu este absorbata efeciv de clorofila si carotenoida.
Reactia transferului initial de elecroni din centrul reactiei fotosintetice, pune in miscare o serie lunga de reactii de genul: "reducere-oxidare", trecand elecronul printrun lant de cofactori si umpland "gaura de elecroni" din clorofila. Toate organismele fotosintetice ce produc oxigen, au doua tipuri de centre de reactie numite fotosistem 1 si fotosistem 2, amandoua fiind complexe pigment/proteina, localizate in membrane specializate numite thylakoide. In plante si alge, acestea sunt localizate in cloroplaste. De obicei se gasesc in gramezi de membrane.
Aproape tot oxigenul din atmosfera a fost generat de fotosinteza. Bineinteles ca toate organismele respiratorii folosesc acest oxigen si elimina dioxid de carbon, astfel fotosinteza si respiratia se incruciseaza, fiecare depinzand de produsul celuilalt. Fara fotosinteza, aeul din atmosfera pamantului ar fi consumat in cateva mii de ani.
Ar trebui subliniat ca plantele respira la fel ca orice alt organism superior, si ca in timpul zilei, aceasta respiratie este mascata de o rata mai mare a fotosintezei.
Lumina solara are un rol mult mai important in hranrea noastra decat ne-am fi asteptat noi. Toata mancarea si toti combustibilii fosili folositi de noi sunt produsi ai fotosintezei, proces ce transforma energia luminii solare, in forme chimice de energie ce pot fi folosite in sisteme biologice. Fotosinteza poate fi indeplinita de mai multe organisme, variind de la plante,la bacterii.
Cea mai binecunoscuta forma a fotosintezei este dusa la indeplinire de plantele superioare si de alge, precum si de cianobacteriile si bacteriile inrudite cu acestea, care sunt responsabile de o mare parte a fotosintezei in oceane. Toate aceste organisme, transforma dioxidul de carbon in material organic, prin reducerea acestui gaz la carbohidrati, folosind o serie de transformari complexe. Electronii pentru reducerea acestei reactii, vin in mod mod fundamental vin din apa, care apoi se descompune in oxigen si protoni. Energia pentru acest proces este furnizata , de lumina, aceasta fiind absorbata de pigmenti. (in general clorofila si carotenoida). Clorofila absoarbe lumina albastra si rosie, carotenoida absoarbe lumina albastra verde ,in timp ce lumina verde si galbena nu are nici un efect in absorbtia pigmentilor fotosintetici din plante. Din acest motiv, lumina cu aceste culori este sau reflectata de frunze, sau este lasata sa treaca prin frunze, ca urmare plantele sunt verzi.
Alte organisme fotosintetice, cum ar fi cinobacteria, cunoscuta si sub numele de alga albastra-verde, si algele rosii, au pigmenti aditionali: phicobilins, ce au culoarea rosie sau albastra, si care absorb culorile luminii vizibile, care nu este absorbata efeciv de clorofila si carotenoida.
Reactia transferului initial de elecroni din centrul reactiei fotosintetice, pune in miscare o serie lunga de reactii de genul: "reducere-oxidare", trecand elecronul printrun lant de cofactori si umpland "gaura de elecroni" din clorofila. Toate organismele fotosintetice ce produc oxigen, au doua tipuri de centre de reactie numite fotosistem 1 si fotosistem 2, amandoua fiind complexe pigment/proteina, localizate in membrane specializate numite thylakoide. In plante si alge, acestea sunt localizate in cloroplaste. De obicei se gasesc in gramezi de membrane.
Aproape tot oxigenul din atmosfera a fost generat de fotosinteza. Bineinteles ca toate organismele respiratorii folosesc acest oxigen si elimina dioxid de carbon, astfel fotosinteza si respiratia se incruciseaza, fiecare depinzand de produsul celuilalt. Fara fotosinteza, aeul din atmosfera pamantului ar fi consumat in cateva mii de ani.
Ar trebui subliniat ca plantele respira la fel ca orice alt organism superior, si ca in timpul zilei, aceasta respiratie este mascata de o rata mai mare a fotosintezei.
Curiozitati din lumea plantelor
Sub actiunea factorilor caracteristici unor anumite medii de viata,functiile si structura unor plante se adapteaza in mod cu totul original,constituind curiozitati ale naturii.Unele plante arborescente din Bombacaceae s-au adaptat la mediul secetos.Ele au ajuns la foreme neobisnuite prin acumularea rezervelor nutritive si a apei in tulpina principala.Printre mbacaceae),din podisurile aride ale Braziliei ,un arbore cu tulpina inalta de 40 m ,in forma unui butoi imens din varfurile caruia pornesc ramurile cu frunzele. Printre uriasii regnului vegetal sunt si arborii mamuti din California,Sequoia gigantea . o specie de gimnosperma inalta pana la 145 m,cu circumferinta tulpinii pana la 38 m.Eucaliptul-Eucaliptus amigdalina (fam. Myrtaceae) din Australia si California detine recordul inaltimii printre ceilalti arbori.Caracteristic prentru eucalipti este marea lor inaltime de 140-160 m,dar si cresterea rapida,crescand de regula cu 7 m in 2 ani.Dupa 80 an iinceteaza cresterea in lungime si continua cresterea in grosime.Arborele calatorului -Ravenala madagascariensis(fam. Musaceae)- este o specie de palmier din Madagascar si Africa. Din varful tulpinii se deschide un evantai gigantic de frunze lungi de 3-4 m si late de 1m,la inceput intregi,apoi divizate in lacinii neregulate . Tecile frunzelor sunt concave , dispuse in acelas plan si stranse unele intr-altele,formand un rezervor in care se acumuleaza apa de ploaie.Ravenala traieste prin locuri mlastinoase, de aceea ramane legendara parerea ca apa din tecile frunzelor ar fi cautata de calatorii insetati , care in realitate nu duc lipsa de apa in acele locuri umede.Tumboa -Welwistchia mirabilis - este o gimnosperma care traieste in desertul Kalahari din Africa. Tulpina inalta de 50-60 cm are forma unei cupe.Planta poarta numai 2 frunze,opuse,liniare,lungi de 2 m si late pana la 1 m.Ele sunt pieloase si rezistente in tot timpul vieti aproape de 100 ani.Vintul sfasie frunzele in franjuri,pe cand de la baza ele cresc mereu.Rafflesia arnoldi(fam. Raffesiaceae) traieste in padurile tropicale din Sumatera ,Djawa si Calimantam,ca parazita pe radacinile unor liane.Aceasta planta ciudata nu are tulpina si nici frunze , ca rezultat al parazitismului.Intreaga planta se reduce la o radacina foarte scurta si la o floare solitara .gigantica ,cu diametrul de aproape 1 m,fiind cea mai mare floare din lume.Baobabul -Adansonia digitala (fam. Bombacaceae) -este arborele renumit al Africii, prin marea grosime a trunchiului ,cu circumferinta de 30 m ,dar si prin detinerea recordului de varsta ,care la unele exemplare s-a gasit ca atinge in jurul a 5000 de ani.Dracontium Gigas (fam. Araceae), se aseamana cu un arbore inalt de cativa metri . Dar trunchiul acestei plante este in realitate un petiol de grosimea unui om si inalt de peste 4 m,petiol care are aparenta unei tulpini.In varful petiolului este o singura frunza gigantica ,cu limbul foarte crestat.
Cum traiesc plantele
Deoarece transforma lumina solara in energie,plantele reprezinta o veriga vitala in lantul vietii pe Pamant.
Modul in care lucreaza acesti factori de energie este un miracol care egaleaza insasi minunea vietii.
Plantele sunt industrii chimice vii in care au loc reactii complexe ,iar in timpul procesului ele absorb si degaja gaze necesare vietii.Mediul inconjurator are de asemenea un efect important asupra dezvoltarii plantelor.Radiatiile ultraviolete care ajung pe Pamant prin gauri ale stratului de ozon pot incetini cresterea sau producera unor plante.
CELULELE PLANTELOR
Exista doua tipuri de celule principale in legatura vasculara :celule xilem care permit sarii si apei sa faca planta sa creasca si celule floem,care permit produsilor fotosintezei sa se mute acolo unde este nevoie de ei.Cele doua tipuri de conducte sunt separate de cambriu,un strat subtire de celule,care produce la randul lui trei tipuri de celule diferite:cele noi in xilem in partea interioara,celule noi floem in partea eterioara si celule noi de cambriu,strat care creste concomitent cu dezvoltarea plantei.
Trei dintre cele mai importante procese indeplinite de plante sunt:fotosinteza,respiratia si transpiratia.Clorofila,molecula care da plantei culoarea verdeeste cea care face toate aceste procese sa functioneze.
FOTOSINTEZA
Este foarte important de mentionat ca desi substantele nutritive sunt in mare parte derivate din sol,acestea sunt numai fragmente care contribuie in procesul de crestere a plantei.Fotosinteza este necesara ca sa permita acestora sa fie asamblate in molecule noi.
Clorofila este cea care separa dioidul de carbon si apa in oigen si zaharuri si este gasita in cloroplaste care se gasesc abundent in special in celulele din frunze.Numai plantele parazite cum sant cuscuta si ciupercile nu contin clorofila,iar acestea trebuie sa traiasca prin energia produsa de alte plante.Ecuatia chimica pentru a transforma apa din sol si dioidul de carbon din aer in oxigen si zahari este simpla,si este facuta de clorofila.
Fara o rezerva de apa,dioiod de carbon si soare,crestera va fi sub nivel optim.
In timpul lunilor de iarna,lipsa luminii si a altor factori limiteaza rata de crestere a plantelor,asa ca gradinarii folosesc lumina artificiala pentru a stimula crestrea plantelor.
RESPIRATIA
Fotosinteza nui poate avea loc cand este intuneric,dar procesul de respiratie are loc tot timpul,cand zaharurile sunt distruse in prezenta oxigenului ,eliberand energia necesara proceselor vitale ale celulelor.In timpul acestui proces sant eliberati dioxidul de carbon si vaporii de apa.
TRANSPIRATIA
Este procesul prin care apa se evapora din frunze prin niste pori mici stomate pe suprafata acestora.
Apa care se pierde prin frunze se prelinge spre partea de jos a plantei,creand astfel o reactie in lant, ajungand la radacina si ajutand planta sa absoarba mai multa apa din sol.Daca umiditatea este ridicata ,transpiratia este incetinita,iar plantele au nevoie de apa mai putina.Daca aerul este cald si bate vantul ,transpiratia creste si tot mai multa apa este necesara pentru a o inlocui pe cea pierduta.
Plantele special adaptate la caldura sau conditii uscate de mediu,ori nu au frunze adevarate ca cei mai multi cactusi ori au frunze modificate asa incat cateva stomate pot sa inchida usor,reducand mult transpiratia.
Remediile naturiste sunt din ce in ce mai populare.chiar si astazi cand multe medicamente sunt sintetice ,plantele reprezinta materia prima pentru fabricarea unui numar mare de medicamente.
Modul in care lucreaza acesti factori de energie este un miracol care egaleaza insasi minunea vietii.
Plantele sunt industrii chimice vii in care au loc reactii complexe ,iar in timpul procesului ele absorb si degaja gaze necesare vietii.Mediul inconjurator are de asemenea un efect important asupra dezvoltarii plantelor.Radiatiile ultraviolete care ajung pe Pamant prin gauri ale stratului de ozon pot incetini cresterea sau producera unor plante.
CELULELE PLANTELOR
Exista doua tipuri de celule principale in legatura vasculara :celule xilem care permit sarii si apei sa faca planta sa creasca si celule floem,care permit produsilor fotosintezei sa se mute acolo unde este nevoie de ei.Cele doua tipuri de conducte sunt separate de cambriu,un strat subtire de celule,care produce la randul lui trei tipuri de celule diferite:cele noi in xilem in partea interioara,celule noi floem in partea eterioara si celule noi de cambriu,strat care creste concomitent cu dezvoltarea plantei.
Trei dintre cele mai importante procese indeplinite de plante sunt:fotosinteza,respiratia si transpiratia.Clorofila,molecula care da plantei culoarea verdeeste cea care face toate aceste procese sa functioneze.
FOTOSINTEZA
Este foarte important de mentionat ca desi substantele nutritive sunt in mare parte derivate din sol,acestea sunt numai fragmente care contribuie in procesul de crestere a plantei.Fotosinteza este necesara ca sa permita acestora sa fie asamblate in molecule noi.
Clorofila este cea care separa dioidul de carbon si apa in oigen si zaharuri si este gasita in cloroplaste care se gasesc abundent in special in celulele din frunze.Numai plantele parazite cum sant cuscuta si ciupercile nu contin clorofila,iar acestea trebuie sa traiasca prin energia produsa de alte plante.Ecuatia chimica pentru a transforma apa din sol si dioidul de carbon din aer in oxigen si zahari este simpla,si este facuta de clorofila.
Fara o rezerva de apa,dioiod de carbon si soare,crestera va fi sub nivel optim.
In timpul lunilor de iarna,lipsa luminii si a altor factori limiteaza rata de crestere a plantelor,asa ca gradinarii folosesc lumina artificiala pentru a stimula crestrea plantelor.
RESPIRATIA
Fotosinteza nui poate avea loc cand este intuneric,dar procesul de respiratie are loc tot timpul,cand zaharurile sunt distruse in prezenta oxigenului ,eliberand energia necesara proceselor vitale ale celulelor.In timpul acestui proces sant eliberati dioxidul de carbon si vaporii de apa.
TRANSPIRATIA
Este procesul prin care apa se evapora din frunze prin niste pori mici stomate pe suprafata acestora.
Apa care se pierde prin frunze se prelinge spre partea de jos a plantei,creand astfel o reactie in lant, ajungand la radacina si ajutand planta sa absoarba mai multa apa din sol.Daca umiditatea este ridicata ,transpiratia este incetinita,iar plantele au nevoie de apa mai putina.Daca aerul este cald si bate vantul ,transpiratia creste si tot mai multa apa este necesara pentru a o inlocui pe cea pierduta.
Plantele special adaptate la caldura sau conditii uscate de mediu,ori nu au frunze adevarate ca cei mai multi cactusi ori au frunze modificate asa incat cateva stomate pot sa inchida usor,reducand mult transpiratia.
Remediile naturiste sunt din ce in ce mai populare.chiar si astazi cand multe medicamente sunt sintetice ,plantele reprezinta materia prima pentru fabricarea unui numar mare de medicamente.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)